N-are sens sa fim carcotasi

In materie de economie, nici o tara din lume nu-si permite sa sfideze, fara sa plateasca dramatic, nevoia unui echilibru cat de cat stabil intre cerinte rationale si posibilitati reale. Luand in calcul, cu deosebire, resursele materiale, financiare si umane.

Si tintind, obligatoriu, trei planuri: 1) structural; 2) cantitativ; 3) calitativ. Suprema fiind legea eficientei: pentru o unitate de venit sa se cheltuiasca o cantitate tot mai mica de resurse. Impreuna cu legea competitivitatii: calitate, productivitate, consumuri reduse de resurse materiale si energetice, cheltuieli restranse de productie. Cine gestioneaza toate aceste echilibre? Numai piata. O piata functionala, desigur.

Dupa statutul de piata functionala tanjim de doi ani. De cand l-au primit bulgarii. Iata ca, acum, vine Uniunea Europeana si ne spune noua - dar totodata spune si intregii Europe, intregii comunitati economice internationale - ca avem piata functionala. Voci de la noi s-au si grabit sa comenteze ca verdictul ar fi politic. Fapt lipsit de importanta. L-am primit si gata. N-are nici un sens sa fim carcotasi. Important e ce vom face de aici inainte.

Societatea romaneasca are acum o raspundere imensa: sa instituie un climat economic in care intreprinderile sa fie obligate sa-si potriveasca ceasornicele dupa orologiul din turnul pietei. Atat cele de stat, cat si cele private. Fara nici o deosebire.

Alternativa? Nu poate fi alta decat perpetuarea unui tip de economie ce nu are ca valori nici eficienta, nici bunastarea. O economie ce a intors continuu spatele concurentei, in ultima instanta pietei.

Daca intreprinderile statului nu vor fi supuse legilor pietei, ale riscului si profitului, degeaba am primit statutul de economie de piata functionala. Pentru ca deciziile lor economice, adeseori catastrofale, vor continua sa tina eficienta la usa.

Nu poate fi ignorat insa nici faptul ca sistemul nostru de piete libere, integrate, nu e inca rodat. Si ca nici nu si-a format inca reflexele necesare unei bune functionari. Ne ramane o sigura sansa: accelerarea, dintr-o data, a tuturor motoarelor reformei, in consens deplin cu legitatile economice. Fiindca toate experientele de pana acum - cand motoarele reformei au fost turate unul cate unul, iar legile economice au fost incalcate sistematic, una cate una, de teama ca socul reformelor sa nu fie prea dur - au esuat.

Pentru a avea o reprezentare clara a pasilor inainte pe care-i avem de facut, fara sa alunecam in subiectivism, e bine sa punem in functiune balantele adevarului. Patru dintre ele, in orice tip de economie, dau imaginea cea mai semnificativa a performantelor unei tari. Sau a lipsei de performante. Ele sunt: 1) dinamica produsului intern brut; 2) excedentul sau deficitul intern; 3) excedentul sau deficitul extern; 4) ocuparea fortei de munca. Sa cantarim si sa judecam.

Dinamica PIB-ului este, desigur, dimensiunea cea mai relevanta. Datele de pana acum, masurate patru ani la rand, plus obiectivul pentru 2004, de peste 6%, ne situeaza pe primele locuri din zona. Asadar, nu mai suntem doar detinatori ai "lanternei rosii", ci incepem sa concuram si pentru locuri din varful clasamentului.

Cea de-a doua balanta masoara diferenta dintre venituri si cheltuieli, in buget. Progresele Romaniei sunt si aici notabile. Este evidenta reducerea deficitului bugetar. Succes intarit de scaderea ratei inflatiei si de starea de sanatate a sistemului bancar, care s-a ameliorat.

A treia balanta ne da masura pozitiei externe. Desi avem dovezi incontestabile privind cresterea exporturilor si incetinirea expansiunii importurilor, deficitul de cont curent e inca mare. Mult prea mare.

A patra balanta cantareste ocuparea fortei de munca. Si aici avem probleme. Solutia e una singura: eliminarea barierelor din calea deschiderii de firme mici si mijlocii. Inregistrarea in numai trei zile e un mare pas inainte. Va fi insa nevoie si de altii.

Tot asa cum va fi nevoie si de o concentrare pe trei aspecte specifice economiei noastre: 1) intarzierea restructurarii; 2) ritmul prea lent al imbunatatirii mediului de afaceri; 3) un raport mai putin echilibrat intre nivelul veniturilor si performantele economice. Plus faptul ca sectorul nostru privat are inca o cota redusa in PIB. De aici concluzia ca e timpul sa fie grabita accelerarea reformelor structurale.

Cateva probleme nu mai pot astepta: consolidarea eficientei intreprinderilor de stat, finalizarea procesului de privatizare si sporirea eforturilor de ameliorare a climatului de afaceri. Solutionarea lor grabnica este o conditie esentiala pentru integrarea noastra in 2007. Cat priveste statutul de economie functionala de piata, e un bun castigat. Mai departe putem pasi cu dreptul.