x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nadia

0
Autor: Marius Tucă 15 Dec 2008 - 00:00

JURNAL DE ROMÂNIA



Nadia este cel mai înalt şi mai frumos zbor din istoria gimnasticii. Zborul ei cu mîinile desfăcute spre cer a atins perfecţiunea. Marile publicaţii ale lumii au titrat după triumful de la Montreal: "She is perfect". Înainte de acel moment de glorie totală, un antrenor celebru spunea că doar Dumnezeu poate da zece. Şi Nadia a luat zece. Şi nu doar unul, ci mai mulţi. Lumea era la picioarele ei şi ea nu ştia ce să creadă, ce să înţeleagă. Sau, mai bine spus, nu ştia. Nu ştia ce ştia o lume întreagă. Celebritatea ei era pentru toată lumea, mai puţin pentru ea. A aflat de ea mai tîrziu, mult mai tîrziu, atunci cînd se lăsase de ani buni de gimnastică. Şi poate că a fost mai bine aşa. Copilul din ea, la paisprezece ani, se bucura şi era fericit că-şi făcuse bine exerciţiul, repetat de milioane de ori la antrenamente. Atît şi nimic mai mult. Ce-ar fi putut face ea cu celebritatea, ce-ar fi putut face ea cu gloria? Ce-ar fi putut face ea cu popularitatea incredibilă? Toate acestea nu prea pot fi trăite la timpul prezent, dacă le-ai şti şi le-ai conştientiza, nu prea ai şti ce să faci cu ele, te-ar putea consuma şi deruta, te-ar putea înfrînge. În spatele acestui miracol, în spatele acestei minuni lumea încă mai crede că se află ceva ireal, inexplicabil. Cînd Nadia spune că bagheta ei magică a fost munca, imaginaţia lumii se poate prăbuşi. Îi place să creadă în minuni, şi munca nu poate fi o minune. Succesul fabulos al Nadiei are pentru eroina de la Montreal nişte explicaţii precise şi cît se poate de simple: dorinţa, munca, încrederea, disciplina. Pentru restul lumii ele nu pot fi crezute. Miracolele nu pot avea în spatele lor nişte lucruri atît de fireşti, atît de simple şi de pămînteşti. Nu se poate, nu este adevărat, se aude vocea lumii şi astăzi, după treizeci şi doi de ani de la primul zece dat Nadiei de Dumnezeu. Tocmai din această neîncredere a lumii în explicaţii simple se nasc miracolele, se nasc minunile, aşa s-a născut şi Nadia. Celebritatea a ajuns-o din urmă tîrziu. Iar pînă atunci, cu tot ce a cîştigat din gimnastică abia şi-a putut cumpăra o casă, plătind rate ca orice muritor de rînd. În cazul ei, miracolele n-au avut preţ, au fost nepreţuite. Ea nu mai este de mult fetiţa cu zîmbetul acela misterios şi cu ochii cărora nu le-a spus niciodată cineva nu. Nu mai trăieşte de mult din visul cel mai frumos care i s-a şi împlinit. Dar poate că îl simte în fiecare zi. Orgoliul ei de zînă, ambiţiile şi provocările ei de astăzi se împacă de minune cu legenda, legenda în carne şi oase. Şi astăzi are aceeaşi candoare şi demnitate, aceeaşi încredere în ea, aceeaşi determinare şi acelaşi fel de a fi ca atunci, dar nu pe bîrnă sau la paralele, ci în viaţă. Nadia în orice moment al carierei sau al vieţii sale a rămas Nadia. Nadia a fost şi a rămas Nadia.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   nadia

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de