Pe jurnalisti, neluarea in seama ii acreste mai repede decat pe alti luptatori cu opinia, deoarece prima si cea mai importanta rasplata in presa e notorietatea.
Ziaristul, de care intr-o viata n-a auzit nimeni, e un nonsens profesional. Ciudat, in aceasta indeletnicire, e ca notorietatea se obtine din mii de articole de care nu-si mai aminteste nimeni. Cel mai comentat articol dureaza numai o zi. Atata e viata unui text fulminant de ziar, o zi. La fel de lunga ca a unui text anonim. Unii izbutesc sa ramana in prim-planul atentiei publice prin niste incidente care, daca nu le atesta dotarea pentru profesie, macar ii face interesanti. Ziarele noastre n-au promovat pana azi in prim-planul scandalului decat pe ziaristul balacarit de un presedinte. Unuia Iliescu i-a zis "Mai, animalule!", altuia Basescu i-a zis "gaozar". E putin, pentru saisprezece ani de contratimp democratic. E putin si pentru un loc in istoria marilor insulte in mass-media. In Rusia, ziaristii se impusca. Noi n-avem nici macar traditia unui scuipat prezidential. Agresiuni, e drept, am avut, dar numai de rang judetean. Romania trebuie sa mai astepte, pana ce un premier ii va da cu piciorul in fund unui confrate din presa sau un senator se va lua la pumni cu un reporter. "Gaozarul" lui Basescu o sa se faleasca o vreme cu onoarea de a fi fost luat in seama, fie si in acest chip imund, de primul om in tara, dar pentru un soclu in galeria ofensatilor de patrimoniu e putin. E nevoie de alte cateva umiliri de rasunet, ca intamplarea sa aduca a destin.