Nasul, miile de soldaţi şi imitarea Bibanului

Viaţa seamănă cu o domnişoară mofturoasă, refuză unele uşi deschise spre izbândă pentru oamenii cu aparent noroc, dar dă bilet de intrare spre succese unor ghinionişti văicăreţi că n-au avut niciodată zaruri câştigătoare în mână. Ca să se distreze şi să-şi satisfacă hachiţele, viaţa sapă în memoria unora nişte vorbe de demult, care devin pronostic pentru biruinţele de mai târziu. Cuvintele astea se transformă în veritabile obsesii şi cei care le-au auzit se străduiesc să le îndeplinească, considerând că erau pronosticuri pentru viitorul lor. Fire şugubeaţă, pusă pe şotii încă din adolescenţă, comicul de excepţie Vasile Muraru a citit lecţia de rusă cu glasul lui Dem Rădulescu. Imitaţia era teribilă şi a înnebunit-o pe profesoara de rusă, care n-a gustat hazul şi a urlat: “Ieşi afară din clasă şi du-te la Dem al tău!”. Vorbele astea i-au rămas întipărite în minte lui Muraru, l-au însoţit ca umbra lui şi chiar soarta i le-a pus în lucrare, Vasile Muraru a intrat la Facultatea de Teatru şi a fost repartizat la clasa Bibanului. Iată o istorisire relatată mie de Sergiu Nicolaescu, întâmplare neştiută de lume. La şcoala militară, Sergiu Nicolaescu a fost coleg cu viitorul ministru al Apărării din vremea lui Ceauşescu, Vasile Milea. Acesta admira ideile originale de conducere a trupelor arătate de Nicolaescu şi i-a prezis: “tu eşti făcut să conduci armate!”. Viaţa s-a aliniat la vorbele de elev ale lui Vasile Milea şi, când acesta era ministrul Apărării, la rugămintea lui Nicolaescu, i-a trimis 5.000 de soldaţi care au constituit figuraţia, oştenii lui Mihai Viteazul. Vă daţi seama că în scenele de luptă nu e o bagatelă să coordonezi mii de soldaţi şi să iasă un film de excepţie, catalogat de presa internaţională ca situându-se în primele trei filme istorice din toate timpurile. Iar la celebra Academie de Film din Los Angeles a lui Spielberg, se predă la cursuri măiestria de a filma scene de luptă a lui Sergiu Nicolaescu. Un campion al râsului, Nae Lăzărescu, fusese cuprins de panică la începuturile lui pe scenă, se temea ca nasul său agabaritic să nu-l încurce în carieră. Un alt nostim al revistei, Dan Demetrescu, i-a spulberat înfricoşările: “Băi, Nazone, nu te va împiedica nasul, ba din contră, va reprezenta atuul tău, fă garagaţă de nasul tău mare, Tănase n-avea ditamai nasul?!”. Şi aşa a fost, Nae Lăzărescu s-a autopersiflat şi a făcut mereu mişto de ditamai nasul său cucerind ropote de aplauze.