x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Natura ne dă viaţă, tot ea ne omoară...

0
Autor: Gabriela Vranceanu Firea 13 Iul 2007 - 00:00

Se spune că degeaba ai trecut prin viaţă dacă nu ai făcut o casă, nu ai plantat un pom şi nu ai făcut căteva fapte de milostenie. Dacă mai intemeiezi şi o familie şi mai dai naştere şi unui prunc, e chiar idealul, dar realizarea ultimelor două enumerate depind şi de o altă persoană, prin urmare nu poate fi un rezultat direct al dorinţei personale exclusive.

Se spune că degeaba ai trecut prin viaţă dacă nu ai făcut o casă, nu ai plantat un pom şi nu ai făcut căteva fapte de milostenie. Dacă mai intemeiezi şi o familie şi mai dai naştere şi unui prunc, e chiar idealul, dar realizarea ultimelor două enumerate depind şi de o altă persoană, prin urmare nu poate fi un rezultat direct al dorinţei personale exclusive.

Casa. Romănii au invăţat din mers lecţia: "Să ai o casă pe pămănt!". Despre casa din cer puţini vorbesc, mulţi nu cred, alţii pun "piatră peste piatră" aici, in viaţă, pentru a avea loc de ostoit la amurg.

Afacerile imobiliare sunt cele mai profitabile din ultimii ani. In afara industriei IT, care se dezvoltă intr-o zonă mai discretă, din păcate, pentru că sunt incă milioane de gospodării care nu deţin un computer, "vraja" spaţiului imobiliar ne-a năucit pe toţi.

Investitorii străini cei mai interesaţi sunt israelieni, englezi, americani, turci. Şi mulţi romăni. Nici nu e nevoie de studii de real estate la Harvard pentru a deveni un om de afaceri de succes in business-ul imobiliar. Deşi ce bine ar fi pentru Romănia să avem măcar căteva sute, nu doar căteva zeci de astfel de specialişti.

Reţeta romănească a fost simplă şi a dat roade indiferent de zonă: pui măna pe un teren, obţii aprobări de la primărie pentru a construi maximum posibil şi ca regim de inălţime şi ca desfăşurare (dă-i naibii de vecini şi mai las-o baltă de arhitectură!) şi trănteşti un bloc oriunde: lăngă biserică, lăngă casă, lăngă sau de preferat chiar pe teren de joacă... Şi aşa mai departe.

Adevăratele isprăvi le-au dat cei care au preluat drepturile de proprietate de la urmaşii celor deposedaţi de regimul comunist şi care ori nu erau in ţară, ori erau prea bătrăni, ori scărbiţi de sistemul de pile - şpăgi - relaţii, incăt s-au bucurat pentru nişte bani pe loc, in mănă, de la intreprinzători de succes ai tranziţiei noastre.

Epopeea lui Costică Costanda, cu Parcul Bordei, este doar una din sutele, miile la nivel naţional. Aşa s-a intămplat peste tot in ţară cu parcuri, spaţii verzi, locuri de joacă, chiar şcoli, grădiniţe, dispensare. Le-a luat tăvălugul şi duse au fost. Costanda este doar un exemplu de persoană care nici sănge albastru nu are, nici minte sclipitoare nu are, nici bani cu nemiluita nu are. Dar are, in schimb, bilet de intrare cu prioritate in primărie, incă de pe timpul lui Traian Băsescu. E simplu să faci rost de bani de la orice bancă,
atunci cănd vii şi prezinţi un proiect imobiliar viabil.

Sau, incă un exemplu, e uşor să faci bani cănd vinzi 1.200 de metri pătraţi de teren in Satul Francez cu aproape 800 de mii de euro. Aşa s-au făcut banii in tranziţie. S-au inmulţit pe seama sistemului mafiot care a funcţionat cu brio şi in guvernarea PSD, dar in cazul primăriei Bucureşti, şi in mandatele PD, oricăt ar incerca ei acum să se cureţe de scame.

Copacul. Aici e de fapt cheia problemei noastre naţionale. Primarul general ni-l laudă pe cel al Sectorului 3 (tot PD), pentru că a plantat foarte mulţi copăcei. Bravo lui, e minunat ce a făcut! Dar au idee domnii primari căt timp ii ia unui puiet vlăstar să ajungă ditamai copacul, mai ales arbore secular? Cu siguranţă nu. Ştiu că par vorbe uşoare, populiste, şi mai ştiu că există un curent care susţine că ecologiştii sunt, de fapt, foştii comunişti deghizaţi, dar puţin imi pasă.

Am fost in China. Am vizitat parcurile din Beijing. Este o minune naturală şi o supremaţie a naturii in faţa omului trecător pe această lume. Ştim care este speranţa de viaţă a chinezilor şi ce dezvoltare a căpătat medicina lor alternativă. Putem compara toate aceste date cu situaţia noastră: un popor bolnav, care merge direct la cuţit, pentru că nu se ingrijeşte de sănătate, energie, spiritualitate, care preferă zgomotul - liniştii, barurile - parcurilor, imbuibarea personală - armoniei şi perfecţiunii pe care doar relaţia om - natură o poate stabili şi restabili.

Şi aici, ca şi in cazul pomenilor electorale, se simte lipsa noastră de cultură, de civilizaţie. Socialismul nu doar ne-a sărăcit ca ţară, ci ca suflete. Deosebirea dintre romăni este că unii incearcă din răsputeri să scape de tarele trecutului, iar alţii - cei care şi-ar tăia şi o mănă, nu doar un copac, pentru a mai ridica un bloc - duc pe culmi inimaginabile cenuşiul şi pustiul vieţii făurite de tovarăşi, cu un cinism naţional care nu poate rămăne nepenalizat. Intr-o zi...

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de