Recomandarea FMI inseamna o injusta incercare de corectare a dezechilibrelor pe seama celor nevoiasi, care sunt singurii ce resimt restrangerea serviciilor publice, inainte de toate a celor de sanatate sau educatie.
Din pacate pentru ea, Romania va fi din nou obiect de disputa intre capitalul privat transnational si birocratia financiara internationala de la FMI. Aceasta, in urma suspendarii de catre FMI, cu aprecieri amenintatoare, a derularii acordului cu Romania. Din nou, insa, pentru ca Romania a mai fost o data minge de ping-pong in respectiva disputa. In 1999, in anul de varf al dificultatilor sale de plati externe, Romania a fost trimisa de FMI pe piata internationala a capitalului privat cu obligatia, oficializata public, de a se imprumuta, desi nu avea nevoie, ca altfel era amenintata ca nu va putea incheia un acord cu FMI si, deci, primi certificatul de credibilitate de care avea nevoie. Capitalul privat international a refuzat insa creditarea si indirect a salvat Romania, care a putut astfel sa efectueze, fara sa se complice, platile din banii pe care ii avea. Marea problema a Romaniei in momentul de fata o constituie surclasarea exporturilor de catre importuri. FMI prescrie ca remediu comprimarea cererii interne pe seama diminuarii cheltuielilor publice, in ideea ca restrangerea cererii interne va reduce importurile. Iar, pentru ca a tot impus deficite bugetare mereu mai stranse, acum a "recomandat" excedente bugetare. Impresia este ca FMI a incremenit undeva in proiect, pentru a prelua o expresie care a facut epoca in filozofia si politologia romaneasca postdecembrista. Se pare ca FMI nu stie altceva si nici nu vrea sa analizeze daca ceea ce prescrie se si potriveste sau nu. De depasirea fabuloasa a exporturilor de catre importuri este acum aproape integral responsabil sectorul privat si, ca atare, restrangerea cheltuielilor publice poate avea un impact nesemnificativ in temperarea importurilor. In schimb, "recomandarea" inseamna o injusta incercare de corectare a dezechilibrelor pe seama celor nevoiasi, care sunt singurii ce resimt restrangerea serviciilor publice, inainte de toate a celor de sanatate sau educatie. Deosebit de injusta pentru ca este perfect identificabil ca cei instariti si bogati, si nu cei nevoiasi, sunt responsabili de importurile ce au luat-o razna. In loc sa rezolve aceasta problema, FMI se repede sa inghete salariile bugetarilor si sa restranga cheltuielile pentru serviciile publice.