Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Saptamana trecuta am fost in Albania, la un seminar organizat in cadrul unui proiect international de cercetare impreuna cu Universitatea St. Gallen din Elvetia. Asa cum occidentalii au prejudecati despre Romania, si eu aveam anumite asteptari fata de ce aveam sa gasesc in Albania, o tara care fusese sfasiata de razboi civil in 1997. Dar Albania m-a surprins placut. Nu vreau sa tin aici un jurnal de calatorie, dar cred ca este instructiv sa ne comparam din cand in cand cu tarile din apropierea noastra, chiar daca respectiva comparatie nu ne este favorabila. Ei bine, da, afirm fara gluma ca Albania ne-a depasit in materie de turism.
E adevarat, gazda noastra locala, seful unei ONG asemanatoare celei pe care o conduc si eu in Romania, ne-a ferit de orice riscuri. Nu am stat in Tirana, unde se numarau inca voturile exprimate in alegerile locale care avusesera loc cu cinci zile in urma. Dura mult pentru ca se numarau in paralel, iar numaratoarea era supervizata de ambasadorii din SUA, Marea Britanie si Olanda. Rezultatul final atarna de cateva sute de voturi diferenta (cunoastem scenariul) si anuntarea rezultatului putea sa nasca pasiuni politice si eventuale confruntari de strada. Asa ca am fost indrumati catre un hotel din statiunea Durres, la malul Marii Adriatice. Hotel de 5 stele, unde camera costa doar 80 de euro pe noapte si unde terasa camerei se termina direct in mare... Ceea ce m-a frapat de la bun inceput a fost densitatea de constructii noi. Aproape ca nu puteai vedea in planul unu, la mare, sau in planul doi, de cealalta parte a autostrazii cu trei benzi pe sens, vreun bloc sau vreo casa care sa para mai vechi de zece ani. Probabil ca sunt si banii albanezilor care muncesc in strainatate, probabil ca e si multa economie subterana, probabil ca si italienii mai spala bani pe acolo – dar cel putin se vede ceva. In planul unu nu mai sunt locuri libere, dar toate constructiile sunt aliniate, au acelasi regim de inaltime si sunt placute ochiului. Iar plaja este curata, cu nisip fin si fara bodegi.
Nu este doar o intamplare. Am fost si in alt oras la mare – Kavala, aceeasi poveste. Am fost si in centrul Durresului, oras atestat de 3.000 de ani, cu viata de noapte tumultuoasa si – mai important pentru economistii trecuti de prima tinerete, asa ca mine – cu mancare multa si ieftina. Un platou abundent cu fructe de mare costa 6 euro la un restaurant de top. Daca adaugam un peste la gratar si o sticla de vin, pretul nu trece de 20 de euro.
Un paradis descoperit deocamdata de vecinii lor imediati, precum kosovarii sau macedonenii. Dar nu ma indoiesc ca peste cativa ani Albania va fi si pe radarul agentiilor noastre de turism.
In Indicele Competitivitatii in Turism pentru 2011, realizat de Forumul Economic Mondial, Albania este fix in spatele Romaniei in clasamentul european, pe locul 35 (Romania este pe 34 din 42 de tari analizate). La nivel global, Romania este pe 63, iar Albania pe 71 (venind insa de pe locul 90 in 2009). La fata locului, Albania pare sa ne fi depasit deja.
Inca o data, nu este doar o intamplare. Albania a avut crestere economica de 3,5% in 2010, dupa un alt an de crestere economica in 2009. Inflatia este constanta la 3,6% (de doua ori mai mica decat in Romania). Deficitul bugetar a fost de 3,7% din PIB in 2010, reusindu-se o ajustare fara recesiune de la un deficit de 7,4% din PIB in 2009. Deficitul de cont curent s-a redus si el de la 14% din PIB in 2009 la 10% din PIB in 2010. Argumentul decuplarii de la ciclul de afaceri international nu este neaparat valabil. Da, Albania nu este membra UE, dar este o economie euroizata de facto. Nu a fost nevoie de schimbat bani locali: am platit taxiul, hotelul si mancarea in euro si am primit factura de fiecare data.
Ne-a depasit Albania. Se pregateste Moldova?
