Nea Ionică, instalatorul

Pe nea Ionică, instalatorul, nu trebuie să-l cauţi. De altfel, nici n-ai unde. Dacă întrebi cum poţi să dai de el, primeşti acelaşi răspuns: Ai răbdare, că apare. Pentru filozofi, nea Ionică ar putea fi o chestiune de ubicuitate în absolut: acum îl vezi, şi nu e!

Instalatorii sunt de două feluri: unii se pricep la dotări moderne, alţii le cârpesc numai pe cele vechi. În urmă cu 40 de ani, când s-a construit cartierul de blocuri, nea Ionică era cel mai priceput meseriaş la ţevăraia modernă. Dar blocurile sunt acum pe terminate şi nea Ionică e omul care repară tot ce mergea şi nu mai merge. Instalaţiile şi-au trăit de mult veacul şi agonizează. De fapt, nea Ionică nu le repară, ci le amână sfârşitul. Se poate spune că nea Ionică trăieşte din moartea robinetelor şi a garniturilor, că el, ca specialist, e şi un caz de reîncarnare. Mai bine zis de reţevuire.

Ideea de reţevuire răzbate din felul în care nea Ionică le descrie locatarilor soluţia tehnică, atunci când se sparge o conductă şi e inundaţie în tot blocul. Da' noi, spune nea Ionică, la ce suntem aici, nu ca să vă meargă ţeava şi veceul? Staţi liniştiţi, oameni buni, număraţi banii şi un an aţi scăpat de griji. Dacă n-o să fie bine, mă fac eu ţeavă şi veceu!

În blocurile lui nea Ionică, un an fără nici o inundaţie e ca anul de graţie, pe care medicul i-l garantează omului pregătit de cele veşnice. Ce ne-am face fără nea Ionică?!, spun locatarii, după ce bărbatul scund şi burtos, mirosind a usturoi şi a bere, îşi ia lada cu scule şi pleacă. Oamenii nu ştiu că instalatorul lor face treaba doar pe jumătate şi uneori pe sfert, ca să aibă de lucru şi altă dată. La cât mă plătesc sărăntocii ăştia, le spune nea Ionică la o bere zidarilor şi parcheta­rilor, să zică mersi că mai au apă.

Nea Ionică nu e un om rău. Nici clienţii lui nu gândesc altfel. Clienţii lui sunt locatari, care se aşteaptă mereu la şi mai rău. Ei ştiu că într-o zi o să fie prăpăd, că subsolul o să se inunde şi blocul o să pută a closet, ca atâtea altele din cartier. Dar mai ştiu că totul în viaţă e să ai noroc. Când nea Ionică reuşeşte să astupe o gaură în nenorocita aia de conductă de fontă, care-i tot timpul fisurată şi din subsol răbufneşte doar un damf suportabil, locatarii nu mai contenesc cu laudele: fără nea Ionică al nostru, ne ia dracu'!

Nea Ionică e cum e ţara, toţi se aşteaptă să se fărâme, să intre în faliment, să nu se mai vadă om cu om, iar ţara totuşi funcţionează. Vorba lui nea Ionică, instalatorul român, cu totul alt caz mondial decât instalatorul polonez, atât de popular printre americancele care stau tot timpul acasă şi mor de plictiseală: Io, bre, un subsol plin de rahat am mai văzut, dar un cartier întreg plin de rahat nici c-am auzit să existe!