x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nelinistitul Aurel (II)

0
Autor: Dorin Tudoran 24 Iun 2005 - 00:00

"Domnul Dorin Tudoran si familia sa nu vor plati niciodata taxa pentru viza de a calatori in Romania"

La Natiunile Unite, Aurel s-a simtit in largul sau. Performantele lui au fost excelente si Romania a reusit sa repare ceva din deficitul de imagine acumulat in anii de trista amintire. Ma suna frecvent, noaptea tarziu, si-mi vorbea despre succesele sale cu o emotie si o mandrie pe care scepticismul meu le intampina cu un entuziasm mai redus decat si-ar fi dorit el. Relatiile lui cu Bucurestiul n-au intarziat sa devina tensionate. Decizia centrului de a-l scoate de la Natiunile Unite si a-l acredita ambasador la Washington a fost perceputa de Aurel drept o retrogradare. Am discutat indelung despre asta si am simtit ca, in final, va face pasul pe care l-a ocolit in vara lui 1989.

Pe cand se afla la New York, incerca sa ma convinga de unul din proiectele sale si cu el la Natiunile Unite, eu as fi fost cea mai potrivita solutie pentru Washington, apoi, s-ar fi produs o rocada. Ce lucruri mari am fi putut face noi pentru Romania! Imi cerea sa-l las sa discute cu dl Ion Iliescu detaliile. L-am descurajat cu o insistenta care pana la urma l-a convins, dar nu a acceptat niciodata ca proiectul respectiv era, cum il caracterizasem eu, "o utopie demna de toata uitarea". Considera ca ma dadeam la o parte din fata unei datorii care mi s-ar fi potrivit de minune. Am zambit asa cum o fac azi, cand scriu aceste randuri.

Inainte de a se muta de la New York la Washington, a venit intr-o "recunoastere". Impreuna cu Ileana, sotia sa, au stat la noi cateva zile. Mi-a impartasit multe din framantarile lui. Dupa ce s-au mutat la Washington, am fost primii lor invitati. Pe atunci, nu exista resedinta de astazi - practic, ambasadorul si familia sa locuiau in ambasada, chiar daca apartamentul avea, fireste, o intrare separata. A fost nu doar prima dar si ultima oara cand l-am vazut pe Aurel la el acasa. Nici la "actiuni" ale ambasadei nu am participat. Era mahnit dar incerca sa ma inteleaga. Ne intalneam doar dincolo de atributiile sale oficiale. Abia ajuns la Washington, Aurel a starnit reactii dintre cele mai aprinse. Multi din cei pe care-i stiam ii devenisera ostili chiar inainte de a-l cunoaste. Asta nu i-a impiedicat insa, ca, in afara ochiului public, sa-l curteze si sa se laude ca i-au devenit prieteni peste noapte. Imi amintesc inmormantarea lui Constantin Visoianu. Cei prezenti acolo au realizat ca, dupa foarte multa vreme, Romania avea la Washington un altfel de ambasador - de la cum era imbracat si cum vorbea la ce spunea.

S-a purtat cu multi foarte bine. Cu mine - ireprosabil. M-am adresat serviciului consular solicitand o viza de calatorie in Romania. Aurel a aflat si a ramas uluit ca nu am vorbit cu el. Mi-a trimis pasaportul cu viza respectiva prin soferul sau. In plic se mai afla si check-ul acoperind taxa de viza. Aurel anulase check-ul si pe spatele lui daduse o "rezolutie" ce-i va fi socat pe colegii sai din serviciul consular: "Domnul Dorin Tudoran si familia sa nu vor plati niciodata taxa pentru viza de a calatori in Romania. Dl Tudoran inseamna prea mult pentru tara sa pentru a plati asemenea taxe. Ambasador Aurel-Dragos Munteanu". M-am amuzat copios dar as fi ipocrit sa nu recunosc ca gestul ambasadorului ma emotionase. Imi trimitea si o scurta nota: "Draga Dorine, cum poti sa-mi faci asa ceva? Te imbratisez. Sarutari de maini Corei. Cu dragoste, Aurel."

A ramas definitiv in Statele Unite iar eu lucram peste mari si tari. Aflat la Washington pentru o scurta vacanta de Craciun, intr-una din zile ma intorceam de la o masa oficiala impreuna cu presedintele fundatiei la care lucrez. Spre surprinderea mea, in holul cladirii, R. mi-a spus amuzat "Hai sa vorbesti romaneste cu noul receptionist". Receptionistul era originar din Africa, studiase cu multi ani in urma in Romania si discuta deseori cu dl ambasador. "Care ambasador?", am intrebat. "Excelenta sa, dl Munteanu", a spus receptionistul. "Va lauda tot timpul. De aceea am vrut neaparat sa va cunosc."
Devenisem, inca o data in viata, coleg de cladire cu Aurel.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   washington,   aurel

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de