x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Neluarea în seamă

Neluarea în seamă

de Tudor Octavian    |    20 Mar 2009   •   00:00

Cea mai răspândită dintre suferinţele eului nu numai că nu-i pomenită printre relele care ne întunecă existenţa, dar n-are nici nume.



Are probabil unul în cărţile universitare de psihologie, dar cine le citeşte? E vorba despre neluarea în seamă. Cei mai mulţi oameni nu conştientizează natura apăsării ce-o au tot timpul pe suflet. Se revarsă însă afectiv şi dau din ei fără nici un control când sunt în sfârşit luaţi în seamă, când sunt conversaţi cu solicitudine şi lăsaţi să se manifeste în condiţia lor de indivizi îndelung neglijaţi ca opinie. În tot omul stă încordată nevoia de a i se adresa odată şi odată ţării întregi cu ce are el în minte şi pe inimă. Nu i s-ar destăinui unui vecin, nici familiei şi nici măcar unei adunări mai mari, însă la televizor ar face-o.

La televizor poţi să-ţi dai drumul, fără să-ţi pese de consecinţe, fără să fii contrazis, fără grija replicii care te blochează. Mai mult, la televizor neluatul în seamă e aţâţat să se dea în spectacol, e mângâiat pe orgoliu, e aprobat şi are, pentru prima oară în viaţă, un sentiment de învingător. Îşi spune povestea neluării sale în seamă la tot poporul. Pentru prima oară în viaţă e actor în rolul principal din piesa cu răzbunări. 

E răzbunată chiar neluarea în seamă. Ca şi câştigătorul la lotto, care se poartă cu lumea ca şi cum norocul a făcut până la urmă dreptate, femeia care vine să se certe cu bărbatul infidel în văzul mulţimii de neluaţi, ca şi ea, în seamă are pe platou un soi de orgasm la ambiţie. Se dezlănţuie ca şi cum ar pune astfel capăt unei frustrări ce părea fără soluţie. Iar soluţia era atât de simplă şi de la îndemână: luarea în seamă. Formula e stângace şi probabil fără corespondent în alte limbi în felul acesta, neaşezată ştiinţific.

Certuri ca la noi, la televizor, aţâţate de moderator şi sfârşind cu încăierări filmate cu nesaţ în direct nu se văd la nici una din televiziunile europene de clasament. Poate la unele canale de cartier sau pentru perverşi. De asta trebuie să fim îngrijoraţi, de nevoia naţională de scandal cu răzbunări. De satisfacţia pe care o caută realizatorii în drama neluării în seamă. E mai mult decât cinism din partea neluaţilor în seamă din aceste televiziuni de rahat, e soluţia ratatului: bătaia de joc.

Una din regulile de căpătâi le gazetăriei şi ale muncilor în media e să nu-ţi baţi joc de infirmităţi, să nu râzi de om fiindcă şchioapătă sau e bâlbâit. Nu numai breasla condamnă acest comportament abject, ci şi Biblia, codurile etice ale popoarelor, şcoala, familia.

Neluarea în seamă e un necaz care cere şi alte rezolvări decât luarea în seamă în circul cu aplaudaci, cu tribune pline cu alţi neluaţi în seamă. Oamenii au nevoie de înţelegere, de prietenie şi de vorbe bune ca de aer. Pentru neluaţii în seamă care acceptă abjecta luare în seamă a unor televiziuni am toată înţelegerea. Pentru realizatorii şi moderatorii acestor emisiuni ruşinoase, jignitoare pentru condiţia de om şcolit şi, în general, pentru condiţia de european, tot dispreţul meu!

×
Subiecte în articol: editorial seama