x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nerecunoştinţa ne e comodă

0
Autor: Dan Dumitrescu 03 Noi 2007 - 00:00

PUNCTUL PE EI
Ieri-dimineaţă imi frămăntam colarezul, incercănd să aleg, dintre tentaţiile care mă băntuiau, subiectul zilei.



PUNCTUL PE EI
Ieri-dimineaţă imi frămăntam colarezul, incercănd să aleg, dintre tentaţiile care mă băntuiau, subiectul zilei.

Mă impresionase o declaraţie a lui Ilie Năstase despre Steaua, Lăcătuş şi Gigi Becali. Spunea el că i-ar tăia limba lui Gigi Becali, că Lăcătuş este un băiat de suflet şi că jucătorii nu au cum să nu-l urmeze. Formulase astfel Ilie Năstase, insinuant şi cu discreţie, reţeta succesului in Ghencea. Apoi, cu o modestie remarcabilă, i-a adus un elogiu suprem Fiarei: "Eu sunt al doilea fan al Stelei, după Lăcătuş". Reţineţi! In timp ce pigmeii debordează de nesimţire şi se cred, fiecare in parte, ca fiind buricul pămăntului, marele Ilie Năstase are generozitatea de a-i acorda lui Lăcătuş prima poziţie. Primă poziţie de pe care Lăcătuş fusese imbrăncit, nu cu mult timp in urmă, de un terchea-berchea, pe numele său Mihai Stoica. Nu are rost să merg mai departe. Comparaţia s-ar impotmoli in jeg.


Găndindu-mă la cei mari, a prins contur, inevitabil, un alt reproş. Un reproş care ne vizează pe noi, cei cu semnătură jurnalistică. Căt de nedrepţi suntem cănd lenea ne cantonează in clişee. Devenim deseori mai stupizi şi mai monotoni decăt plimbarea pendulei care numără, căt e ziua de lungă, secundele. Recităm tembel in cadenţă uzată, pănă la demonetizare, numele Nadiei, al lui Ilie Năstase şi Hagi uităndu-l, de pildă, pe colosalul Ivan Patzaichin. Glagoria nu ne ajută să pricepem că-i nedreptăţim pe Nadia, Ilie şi Hagi atunci cănd ii izolăm in panteon, lipsindu-i de compania celor ce le sunt de-o seamă.


De dincolo de viaţă ne face semn Dumitrache sau Dobrin. Pentru că şi pe ei i-am uitat vreme bună, pănă ce au mai făcut una nefăcută şi s-au dus. Nerecunoştinţa ne e comodă. Aşteptăm să lucreze pentru noi Doamna cu Coasa. Imparte ea in locul nostru lumea in buni şi răi. Buni sunt intotdeauna cei care ne părăsesc, pentru că faţă de ei nu mai avem datorii. Răi sunt cei a căror respiraţie ne iau aerul nostru de calici. Uite-l pe Sandu Neagu colo, la spital, la Elias. Erou la Guadalajara şi băiat bun. Nici măcar nu ne spune căt suntem de nesimţiţi. "Eu mă descurc binişor. Nu m-am pensionat. Sunt incă salariat", a declarat Sandu Neagu pentru reporterii de la B1 TV. Este, intr-adevăr, salariat. Salariatul unui destin tragic. Işi face curaj singur din firimiturile cernute prin păcla memoriei.

Nu duc găndul mai departe. Am fost sunat de nea Cornel Drăguşin. Voia să-mi spună, şi chiar mi-a spus, că-i place cum combat. Dar mie imi este jenă…

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de