Nervoşii fotbalului clocotesc a primăvară

Semnele primăverii, oricât de subţiri ar fi ele, zvâc­nesc periculos în tâmplele nervoşilor din fotbal. S-a-ncins arpacaşu-n tărtăcuţe şi scanda­lul pândeşte la tot pasul. Retrogradarea parcă nici nu se mai joacă. Alba-Iulia şi Ceahlăul par resemnate. Sparg seminţe în linişte pe peronul ăleilalte divizii. Internaţional Curtea de Argeş, Pandurii şi Universitatea Craiova participă la o leapşă din care nu se ştie cine va evada. Iar Bis­triţa unduieşte discret, într-o nebăgare de seamă care-i prinde de minune. Cafteala crâncenă e a granzilor.

În partea superioară a clasamentului disputa s-a transformat într-o cotonogeală ca-n şapte păcate. Aici se pariază la greu pe caşcavalul cupelor europene, dar şi pe creiţarii din drepturile de televizare, repartizaţi diferen­ţiat, în funcţie de locul pe care fiecare echipă îl ocupă în ierarhia finală.

Dacă avem în vedere că fiecare  punct care te-ar putea urca în clasament cu un loc poate valora chiar şi 500.000 de euro, bani foarte buni la vreme de restrişte, ne dăm seama de ce sar atâtea scântei din încleştarea aparent fotbalistică. Că, altfel, de-ar fi vorba doar de virtute, onoare şi orgoliu sportiv, şi-un pahar de bragă le-ar potoli pofta de ascensiune apucătorilor din fotbal.

Răniţii ultimei etape au fost parcă mai mulţi ca niciodată. Unii sunt pe bune de infirmerie şi diagnostic medical, alţii doar de ospiciu. Nici un meci din cele în care au fost angrenate echipe
de loc european nu s-a terminat fără poveste.

După prima victorie a Stelei din acest retur, Ma­rius Stan a visat la "masa verde". Aia de 0-3. A muş­cat din povestea unui zdrăngălău bezmetic care susţinea că Bogdan Stancu n-ar fi avut drept de joc. Marius şi-a revenit repede şi a bătut în re­tra­gere. Nu însă înainte de a-l stârni pe Gigi Be­ca­li, cel care a lansat ideea blatului la Dinamo - Oţelul.  

Meciul CFR - Dinamo s-a terminat la egalitate. Cu toate acestea, el a fost pierdut de Dinamo. Pentru că Dragoş Grigore, fotbalist care-şi făcuse loc în echipă şi în admiraţia dinamoviştilor,
a fost grav accidentat de Yssouf Kone. S-a jucat la rupere, au mai fost şi alte accidentări, dar cea suferită de Grigore înseamnă cel mai mult. Duritatea jocului nu a echivalat decât cu nesimţirea celor care invocau la final de meci vicierea de rezultat prin neacordarea unui penalty la faultul lui Dolha asupra lui Bud. Deşi Dolha a comis-o pe bune, cerşetoria este inadmisibilă, deoarece faza respectivă nu ar fi existat dacă era semnalizată corect o poziţie de ofsaid a clujenilor.

Marian Iancu nu a rămas, nici el, nevorbit după meciul Timişoarei cu Unirea Urziceni. Discursul eternei victime a vizat, desigur, arbitrajul tendenţios. Iancu susţine că Istvan Kovacs l-a persecutat când nu a sancţionat un henţ în careu co­mis de Brandan. În replică, i s-a spus că nici faul­tul lui Taborda la Onofraş n-a fost sancţionat cu penalty. Omul s-a apărat: "Eu am în cap doar faza lui Brandan". Cam puţin pentru un cap aşa mare. Iar ideile fixe... Poate că ar mai fi una prin care să se scoată de două ori Iancu. Să nu ceară Rapidului doar cele trei puncte din meciul direct. Să le solicite şi pe cele câştigate de giuleşteni la Alba-Iulia. Că "masă verde" nu este doar cea furajeră.