x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nesimţirea, detergent universal

0
Autor: Dan Dumitrescu 25 Mai 2010 - 00:00
Prezicerile Pythiei, preoteasă a oracolului din Delfi, aveau în mitologie autoritatea pretinselor răspunsuri prin care zeul Apolo aşeza temei al înţelegerii şi înţelepciunii printre muritorii de rând. Dar şi istoria antică şi-a avut contestatarii săi. Se spune că prezicerile sibilinice ale Pythiei nu erau, de fapt, decât vorbire ameţită cauzată de nişte banale emanaţii de gaze, emanaţii întotdeauna prezente în grota-altar în care aceasta oficia. Iar o formulare de genul "dacă nu va fi bună pace, va fi negreşit război" avea şi darul confirmării oricărei realităţi viitoare.

Pythia populează inofensiv legenda. Pitiacii din ziua de azi nu au nici o şansă să devină legendari. Ei populează doar prostia. Sunt construiţi din zvonuri tembele şi mereu categorici. Nu sunt perescutaţi de vreo di-lemă şi nu dau nici o şansă alternativei. Salvarea lor stă într-o miraculoasă putere de regenerare de la o înfrângere la alta. Nici un eşec, oricât ar fi el de ruşinos, nu-i pune pe gânduri. Fiindcă nesimţirea a devenit detergent universal.

Un campionat abia s-a încheiat. Până la debutul viitorului campionat se aşază timp lung. Mult prea lung dacă mă gândesc la belşugul deversărilor zvonistice care-l vor umple. Sarabanda antrenorilor, sarabanda jucătorilor şi rocadele puse la cale de inteligenţii osânzari ai fotbalului vor da mult de lucru celor părăsiţi de puterea înţelegerii.

Pentru a nu vorbi în van, mă voi referi la un singur exemplu. Suntem anunţaţi că Victor Piţurcă este licitat de Steaua şi Craiova, de Gigi Becali şi Adrian Mititelu. Trec peste faptul că Piţurcă a mai fost, în ultimul timp, de mai multe ori, soluţia certă pentru cele două cluburi. Dar mă întreb cât de naivi pot fi jurnaliştii care se lasă păcăliţi cu repetiţie, care-şi argumentează supoziţiile pe declaraţiile unor patroni ştiuţi pentru obişnuinţa lor de a vorbi în neştire.

Şi mă mai întreb cât de neinformaţi pot fi aceiaşi jurnalişti care nu sunt capabili să intuiască în ce condiţii ar accepta Victor Piţurcă să preia o echipă. Mulţi dintre ei au susţinut că tentativele de a-l angaja pe Piţurcă au eşuat din cauza pretenţiilor salariale ale acestuia. Mare prostie. Salariul reprezintă ultimul obstacol în calea unui accept al lui Piţurcă. Singura condiţie categorică a lui Victor Piţurcă vizează capitalul pe care un patron sau altul îl are la dispoziţie pentru investiţia într-o echipă competitivă.

Or, la ora actuală, nici Adrian Mititelu şi nici chiar Gigi Becali nu se pot lăuda că stau în afara crizei. În aceste condiţii, nu intuiesc decât o singură variantă în care Victor Piţurcă ar putea răspunde afirmativ. Şi anume aceea a investiţiei personale. Deşi nu dau mari şanse unei asemenea variante, nu o exclud categoric.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de