x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nespusa iubire a lui Ilie Toptală (III)

0
Autor: Ion Cristoiu 22 Iun 2008 - 00:00
Nespusa iubire a lui Ilie Toptală (III)


Cam la atît se limitau eforturile lui Ilie. Disperat că Lily nu-i dădea nici o atenţie, începu să-i facă mici semne...

Cam la atît se limitau eforturile lui Ilie. Disperat că Lily nu-i dădea nici o atenţie, începu să-i facă mici semne. Într-o dimi­neaţă, veni mai devreme, la ora cînd femeile de serviciu spălau pe jos, şi, prefăcîndu-se că le ajută, pla­să în buzunarul tunicii pe care ur­ma s-o îmbrace Lily un buchet de ghiocei. Nu era un buchet oarecare, ci unul binecuvîntat cu apă de şoareci de la o vrăjitoare din Militari. Ilie apelase la ea după ce dăduse de un anunţ publicat de respectiva la Mica publicitate a unui ziar care-i căzuse în mînă după ce-l uitase un client în ma­gazin, în care se fălea că vindecă indiferenţa fetelor frumoase şi redă femeilor măritate virginitatea de la 5 ani. Lily era însă insensibilă la astfel de declaraţii poetice, mai ales că în această perioadă avea nişte probleme cu chiria. Vîrînd mîna în buzunar şi dînd peste buchet, ea îl zvîrli la coş fără să se întrebe cum de ajunsese acolo. Ilie, care o pîndi toată ziua ca să-i prindă privirile, nu descoperi nici o schimbare. Asta îl aruncă într-o tulburare grozavă. A doua zi, îi puse buchetul în sertarul din tejghea. Şi din nou Lily nu arătă prin nimic c-ar fi primit vreun semn. Ilie dădu astfel peste o altă dandana. Cuprins de îndoieli, se avîntă într-o aventură complicată de descoperire a adevărului. Aproape nu-l mai interesa relaţia cu Lily. Voia să ştie doar dacă ea a primit buchetul. Luîndu-şi inima în dinţi, se apropie de tejghea şi se lansă într-un hăţiş de aluzii, din care Lily, neliniştită că bodyguardul îndepărta de la cumpărat bărbaţii timizi, nu înţelegea nimic. Nu s-ar fi prins nici măcar procurorul general al republicii, presupus specialist în descîlcirea crimelor, dat fiind că Ilie, pentru a nu se trăda, evita pe cît posibil cuvîntul buchet, vorbindu-i lui Lily de mai multe flori strînse laolaltă. Nu s-ar fi ajuns la nenorocirea care a însemnat falimentul magazinului dacă Lily n-ar fi fost, în realitate, decît o femeie rece, fără instinct la bărbaţi, o păpuşă pur şi simplu. O alta şi-ar fi dat seama că flăcăul ăla solid, cu mîini zdravene şi degete ca o menghină, îi trăgea clopotele şi, mai în glumă, mai în serios, i-ar fi spus să-şi vadă de treabă. Lily era însă nu numai proastă de-a binelea, dar şi frigidă. Contrar zvonurilor, nu se culcase cu nici un bărbat şi chiar dacă ar fi făcut-o, momentul n-ar fi atins-o, avînd în viaţa ei o importanţă mult mai mică decît dacă şi-ar fi suflat na­sul în batistă. Pentru ea, băr­baţii nu însemnau nimic altceva decît nişte cumpărători de parfumuri. Fată cinstită, Lily ştia că pen­tru banii primiţi ca salariu lunar, mai mult decît lua maică-sa într-un an ca pensie, trebuia să vîndă cît mai mult. Nu-şi dădea seama ce vrea de la ea Ilie, mai ales că flăcăul nu trecea dincolo de hotarele unui taifas între colegii de serviciu. Cum era amabilă, îl asculta povestind cum ştia el să dea cu bulanul, avansînd şi ea cîte o părere.


Pe Ilie tocmai nepăsarea asta l-a pierdut. Văzînd că nu-i respins de o fată atît de frumoasă şi atît de elegantă, dar mai ales atît de parfumată, el crezu că şi Lily s-a îndrăgostit niţel de el. Nu-i era însă suficient. Trebuia să afle adevărul. Nopţi întregi se gîndi cum s-o pună la încercare. Dacă îl iubea cît de cît, ar fi reacţionat la un necaz al său. Într-o zi, veni la tejghea cu o mutră posomorîtă. Spre surprinderea lui, oricît se strădui să arate supărat, gata să-i dea lacrimile, Lily nu observă nimic. Nici n-avea cum. Era ocupată pînă peste cap să aşeze pe rafturi un nou transport de parfumuri. Ilie nu disperă. Profitînd de un moment cînd ea se întoarse la tejghea, începu să-i spună că-i tare supărat, c-a vîrît banii la un joc piramidal şi că i-a pierdut. şi cum erau banii obţinuţi prin amanetarea casei, acum avea să fie zvîrlit în stradă. Lily nu păru prea sensibilă la tînguirile sale. Zise scurt, Zău?!, şi el se gîndi după aceea toată noaptea ce-a vrut să spună întorcînd acest “Zău?!‘‘ pe toate părţile, despărţindu-se şi apro­piindu-se de el, pînă cînd acesta prinse a se strîmba la el, scoţînd limba şi rîzînd cu gura pînă la urechi. În acel moment adormi. Cîteva zile se tot gîndi la răspunsul ei, sfîrşind prin a trage concluzia că greşise cu încercarea asta. La vremea respectivă, mii de alţi inşi îşi pierduseră casele, maşinile, ba chiar şi locurile de veci jucînd la Piramidă. Era normal ca necazul lui să n-o impresioneze. Astfel că, într-o altă zi, puse la cale o nouă încercare. Trecînd pe lîngă un raft, îl împinse niţel cu cotul. Raftul se dezechilibră, şezu un pic în cumpănă, ca şi cum s-ar fi gîndit dacă să se lase sau nu căzut pe po­dele, apoi reveni, nu înainte ca rîndul de sus să arunce jos mărfurile. Cu o mişcare rapidă, Ilie îl sprijini cu cotul, lăsînd impresia că oprise din zbor prăbuşirea hardughiei. Raftul îi sfîşie cămaşa şi, în plus, îi zgîrie cotul. Totul fusese făcut cu mare huiet, în văzul întregului magazin, dar mai ales sub priviri­le lui Lily. Toate celelalte vîn­zătoare săriră de la locul lor, ţipînd la vederea sîngelui şi dîndu-i lui Ilie posibilitatea de a se gro­zăvi cît de tare este el. Numai Lily nu schiţă nici un gest. Gîndurile ei erau într-altă parte. Îi picase pe cap soră-sa din Tîm­boieşti, venită în Capitală să se facă top-model, şi, ea, Lily, trebuia să scoată bani din buzunar ca s-o întreţină, dar mai ales ca să-i cumpere nişte ierburi de slăbit, deoarece soră-sa se hotărîse să se facă mai ceva decît o scîndură de călcat.


Eşecul acesta l-ar fi potolit pe Ilie Toptală, mai ales că începuse să aibă probleme la firmă cu sala­riul, pe care nu-l mai primise de vreo două luni, dacă într-o seară n-ar fi văzut la televizor un film a­me­­ri­can cu un pompier părăsit de ne­vastă şi care, salvînd dintr-un in­­cendiu de­vastator un copil al stră­zii, e luat în braţe de nevastă-sa, sosită la locul sinistrului îm­preu­nă cu cei doi copii. Un incen­diu, da, ar fi rezolvat totul, hotărî Ilie, că­ruia îi dăduseră lacrimile vă­zînd în final pe frumoasa soţie agă­­ţîn­du-se de gîtul matahalei din az­best.

Scenariul părea perfect. Pro­fitînd de aglomeraţia de sîmbătă de la prînz, avea să se dea pe lîngă raftul cu hîrtie igienică şi să-l aprindă cu bricheta. După ce focul ar fi prins oarece putere, el trebuia să se arunce asupra raftului şi să se lupte cu flăcările, urmînd să se aleagă şi cu vreo cîteva arsuri. Pentru a scoate în evidenţă sacrificiul, avea să se tăvălească pe jos de durere, gemînd suficient de tare ca să-l audă Lily, dar şi suficient de prudent pentru a nu lăsa impresia că-i fricos.


Lucrurile se desfăşurară mult mai bine decît se aşteptase el. Incendiul se extinse şi la alte rafturi, gata să cuprindă tot magazi­nul, astfel încît Ilie, şi dacă ar fi vrut, n-ar mai fi putut rămîne deo­parte. Rănile căpătate erau zdra­vene. N-avusese nevoie să se pre­facă ars, deoarece se căpătuise cu nişte arsuri zdravene. Magazi­nul a fost la un pas de a se face scrum. şi asta deoarece pompierii re­fuzară să intervină pînă cînd nu soseau la fa­ţa locului televiziunile. Sergentul ma­jor care conducea echipa era cătrănit rău că o altă echipă, ce nu era deloc bravă, după opinia lui, apărea seară de seară la televi­ziune şi asta pentru că ş zicea el – studioul folosea apa de la o gu­ră de alimentare a echipei res­pective. Bra­vii pompieri se puseră în mişcare numai şi numai după ce se asi­gurară că aparatele aveau casete şi, mai ales, că mergeau. În doi timpi şi trei mişcări, dărîmară toate rafturile, făcură leoarcă toate mărfurile şi transformară podelele într-o baltă de noroi.

Apariţia televiziunilor îl făcură pe Ilie să uite de Lily. Singura lui grijă fusese să apară şi el în cadru şi, dacă se poate, cît mai îngrozit: să nu-l vadă maică-sa că-i golan.

Cînd se termină totul, Lily dispăruse. şi dispărută a fost. Iar magazinul dădu faliment. (Sfîrşit)

Citeşte mai multe despre:   intr-o,   istoria ca telenovela,   ilie,   ales,   lily

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de