x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nevasta volanta

0
Autor: Lucian Avramescu 14 Sep 2005 - 00:00
Nevasta volanta


"Ai fost la vot?" "Am fost". Si pe cine ai votat, intreb eu. "Pa Basescu!" "Iti place?" "Imi place pa dracu’, da’ l-am votat da-l in... ma-sii." Vorba unui personaj neamt al lui Marin Preda: "Tara frumoasa Romania, dar prea mult bida moti". Nea Marcel, ca si toti ceilalti, intrebuinteaza, de cateva sute de ori pe zi, formula lingvistica magica. E ca o tigara verbala. Ce astepti de la actuala putere?, il intreb pe Saselei. "Nimic. Sa-si umfle si astia burdihanu’. Pe urma vin altii sa-si faca si ei plinu’"

Dimineti umede, cu fuioare de ceata pe dealuri. La pranz e arsita si aerul devine nisipos. Intre timp asist, privilegiat de pozitia balconului casei parintesti, cum se anima, greoi sau cu zvacniri, satul. In stanga am Politia, in dreapta Primaria, iar peste drum troneaza, intr-o tovarasie vicleana, biserica si carciuma, ambele rezemate de un teren fotbalistic cu iarba relativa. Singurul care se grabeste dimineata e un invatator pensionar, de cand il stiu cu aceeasi constitutie costeliva, confectionat cu maxima economie.

Intra in birtul care vinde si paine, cumpara doua franzele pe care le indeasa intr-o sacosa de musama si pleaca iutind pasul. Graba, imperecheata cu preocuparea zugravita pe chip, indica agenda de responsabilitati a unui prim-ministru. Acasa are doua gaini si o nevasta pensionara si costeliva ca si el. Intra apoi in carciuma, unul cate unul, mahmuri, drojdierii care erau beti aseara. Sa se dreaga.

Se dreg atat de consistent, incat la zece fix sunt beti din nou. Saselei (asa il cheama!) e si muncitor cu ziua la mine, asa ca ii acord o atentie speciala. Daca bea doar o bere, rezemat de tejghea, vine la lucru. Daca incepe cu o tuica si se asaza pe scaun, e pierdut. Banii dobanditi intr-o zi ii ajung la motopompa personala pentru doua zile de chef. Nea Marcel are 48 de ani. Toti rad de el pentru nevasta lui volanta. De nea Marcel rade chiar si nea Marcel. Povesteste, oricui vrea sa-l asculte, pataniile unei casnicii convulsive. Inainte de a fi trimis in somaj lucra la Ploiesti ca sudor, iar consoarta il astepta de la lucru intr-o odaie cu balcon din caminul de nefamilisti. Nea Marcel a intrat la banuiala ca femeia il traduce cu un vecin. Banuiala i-a incoltit de la refuzurile repetate cu care era intampinat barbatul erotic din el. Ba ca are galci, ba ca o dor salele, ba ca "nu te-ai mai saturat, tap batran?". Pana a prins-o in flagrant. Pe ala l-a invitat afara manierat, iar pe ea a batut-o metodic, cu facaletul. Asa a aflat nea Marcel, chiar de la impricinata, povestea carligului de rufe. Consoarta avea doua carlige de rufe: unul rosu si unul verde. Amantul primea instiintarea ca poate veni cand in balcon, pe franghie, era expus carligul verde. Cand spanzura la vedere cel rosu, insemna ca incornoratul e acasa. A dat-o afara, dar n-a divortat. De unde sa iau eu bani de divort si de avocati? - se plange omul.

De atunci, femeia lui legitima dezvolta concubinaje sezoniere din care aproape anual se naste cate un plod. Nea Marcel afla de la Primarie, unde e chemat sa il recunoasca. "Il recunosc, zice el, tui mama lui. Asa e cand n-ai bani de divort." Acum nevasta lui nea Marcel traieste cu unul Papusaru. Amandoi locuiesc intr-o odaie din paianta, invelita cu o folie de plastic. Si Papusaru este client zilnic al carciumii. Femeia lui nea Marcel este iar bortoasa. Pe sub balconul meu mai trece atelajul, pe doua roti mereu in dezmembrare, tras de un magar caricatural, al tiganului Strugurel. In fata Primariei, magarul, care se cheama Biter, la o comanda discreta a stapanului, emite un raget repetat si ignit ca un claxon de belaz. Lumea rade. Rade tiganul. Rade parca si magarul Biter.

Toti au un apetit umoristic neinfrant. Intram in Europa, nea Marcel? - - intreb eu omul care, de doua ore, sprijina, pe cheltuiala mea, coada unei lopeti imobile. "Intram, da-i in... ma-sii!". "Pe cine dai in... ?" "Pe cine? Pa toti!". "Ai fost la vot?" "Am fost". "Si pe cine ai votat?", intreb eu. "Pa Basescu!" "Iti place?" "Imi place pa dracu’, da’ l-am votat da-l in... ma-sii". Vorba unui personaj neamt al lui Marin Preda: "Tara frumoasa Romania, dar prea mult bida moti". Nea Marcel, ca si toti ceilalti, intrebuinteaza, de cateva sute de ori pe zi, formula lingvistica magica. E ca o tigara verbala. Ce astepti de la actuala putere?, il intreb pe Saselei. "Nimic. Sa-si umfle si astia burdihanu’. Pe urma vin altii sa-si faca si ei plinu’". Stiti ca-i bataie mare in Parlament? - avansez eu nada politica. "Se da ceva?!" - intreaba ironic nea Marcel. Nu se da, se ia! "Sa se bata, da-i in... ma-sii!"

Cam la atat se rezuma comentariul politic in satul meu. Trei sferturi din forta de munca valida a emigrat discret in Spania, Italia, Germania sau Israel. Aici, un rest de Romanie umoristica. N-am sesizat, la lumina zilei, nici o tragedie.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   marcel

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de