Nevoia de dezbatere publica

Capitalismul arata varietate de institutii si de niveluri de dezvoltare economica - sistemul fiinteaza in diversitate. E normal sa vorbim despre "variante" de capitalism si despre "tipuri" de politica economica.

La fel, exista constructe fundamentale ale capitalismului modern: proprietate privata, sectorul public - cel ce produce bunuri publice si asigura o necesara coeziune sociala - , institutii de reglementare a pietelor si a conflictelor intre indivizi si intre grupuri. Modelul anglo-saxon se deosebeste insa de cel european (exista si un tip de capitalism latino-american rau famat - cu oligarhie financiara, stat capturat de aceasta, mari inegalitati de venituri, criminalitate endemica etc).

Asa cum si capitalismul de tip cazinou se deosebeste de cel in care functioneaza reglementari eficace ale pietelor, cu bunuri publice pe care sectorul privat nu le are sau nu le poate oferi cetatenilor, unde valorile morale (cinste, loialitate, incredere, sinceritate, compasiune, dreptate, respect pentru demnitate umana si adevar etc.) nu sunt vorbe goale, iar coruptia institutionala poate fi combatuta.

Dincolo de parti pris-urile de doctrina ale celor care decid, exista alegeri importante, deloc usor de facut chiar si atunci cand "modelul" economic si social al Uniunii Europene pare sa fie clar. Este nevoie, prin urmare, de o dezbatere publica matura, care sa accepte capitalismul asa cum este. Avem nevoie de onestitate intelectuala, de toleranta, de intelegerea faptului ca stanga si dreapta coexista in interiorul unei societati democratice. In lumea contemporana, stanga si dreapta nu dispar, cum par sa creada unii. Articularea politica a intereselor este mai complexa, pe fondul impactului noilor tehnologii informationale si comunicationale asupra structurilor sociale, dar ea nu anuleaza diferentele sociale si nu sterge deosebirile intre sistemele de valori.

Un spatiu de dezbatere evoluat poate compensa deficite institutionale si poate fi de folos in gestionarea treburilor publice. Dezbaterea publica a politicilor este esentiala pentru vigoarea unei democratii ca sistem politic ce serveste cetateanul; ea poate corecta si preveni erori, ea mentine sistemul de control reciproc institutionalizat care garanteaza democratia. Printr-o dezbatere publica de substanta, cinstita si deschisa, am iesi din "copilaria ideologica" de dupa 1989, ne-am maturiza. Europenitatea pe care o pretindem obliga la o asemenea dezbatere. In UE se discuta nu numai despre Constitutie, ci si despre viitorul modelului economic si social european, despre reforma statului asistential (serios erodat de presiunile globalizarii), despre rolul religiei si al valorilor morale, imbatranirea populatiei, imigratie si emigratie, ecologie, gestionarea globalizarii, "problemele globale", noua configuratie geopolitica a lumii, lupta impotriva terorismului etc. Avem, la randul nostru, nevoie de o dezbatere care, chiar daca sta sub semnul intrarii in Uniunea Europeana, sa fie orientata catre marile probleme ale societatii romanesti: economia duala (cu un sector rural supradimensionat si inapoiat), infrastructura precara, venitul redus pe cap de locuitor, competitivitatea scazuta a productiei, delincventa, situatia preocupanta a invatamantului si a asistentei medicale, administratia publica defectuoasa, statul captiv intr-o retea de interese, prapastia dintre lumea urbana si cea de la sate, respectul fata de statul de drept, functionarea justitiei etc.

Nici rapoartele Comisiei de la Bruxelles, nici asistenta organismelor financiare internationale nu pot inlocui factorul autohton in realizarea proiectului de modernizare a tarii. Chiar daca exista un fel de "pilot automat" - o ipostaza a lui ar fi acquis-ul comunitar - , acesta e incomplet si imprecis. In plus, pentru multi ani de-acum incolo, chiar si dupa probabila admiterea in UE, vor exista interese autohtone, economice si nu numai, care vor trebui sa-si gaseasca o articulare inteleapta si vivace in politica publica nationala, cu toate aspectele sale externe, intr-o Uniune cu un metabolism tot mai complicat, intr-o lume, si ea, tot mai complicata.

Elitele politice si intelectuale din Romania au datoria de a fi la inaltimea acestei provocari istorice, de a face ca probabila intrare in Uniunea Europeana si ceea ce ii va urma sa implineasca asteptarile romanilor. Avem cetateni mult mai bine informati decat in urma cu un deceniu, iar simtul lor civic nu trebuie subestimat. Sutele de mii de romani care lucreaza in strainatate vad lumea occidentala la ea acasa si aduc cu ei inapoi repere si moduri de evaluare ce influenteaza societatea. Avem contingente crescande de tineri scoliti la universitati straine stralucite care pot face mult pentru Romania, cu conditia sa fie pretuiti de ai lor si asezati acolo unde pot servi cel mai bine.

Elitele politice si intelectuale autohtone sunt chemate sa defineasca proiectul de modernizare a Romaniei cu claritate si devotiune. Caci proiectul Uniunii nu poate fiinta in afara proiectelor nationale - cum spunea un compatriot, "nu exista european de nicaieri". Fara munca, cinste, credinta in valori morale, educatie, respect fata de lege si iubire de tara, modernizarea nu are suflu si inaltare.

(Din introducerea la cartea mea "Pariul Romaniei", Compania, noiembrie 2004)