x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nevorbitul Cioroianu

0
Autor: Victor Ciutacu 12 Noi 2007 - 00:00
Nevorbitul Cioroianu


PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Cea mai gravă eroare, după părerea mea, este faptul că premierul Tăriceanu nu incearcă, in calitatea sa de şef pe linie guvernamentală şi de partid, să stăvilească debitul verbal nociv al ministrului de Externe.



PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
După desantul condus de Tăriceanu la Roma şi intălnirea la nivel inalt cu omologul său Prodi, situaţia romănilor aflaţi in Italia părea, la prima vedere, să intre intr-o oarecare normalitate. Din păcate, week-end-ul recent incheiat ne-a demonstrat că nu-i deloc aşa. Agenţiile de presă şi televiziunile ne-au adus cu rapiditate-n case cazurile a incă doi romăni trecuţi dubios la cele veşnice in Cizma noastră soră intru latinitate. Deocamdată, nimeni nu poate garanta că morţile lor violente ar fi cauzate de refulările fascistoide ale psihopaţilor italieni de extremă dreapta cărora le pute orice vorbeşte romăneşte. Cu toate acestea, insă, pe fondul tulbure al psihozei generalizate din cursul săptămănii trecute, in cursul căreia orice romăn din Italia risca să se transforme subit in ştire, este omeneşte (şi) să te găndeşti la această nefericită posibilitate.

 N-am pretenţia că aş fi deţinătorul globului de cristal prin rotirea căruia italienii să devină subit iubitori de romăni, in general, şi de ţigani, in particular. La fel, habar n-am care-i metoda prin care ai noştri eterni venetici să ajungă să dea bineţe băbuţelor din Roma şi să plătească taxe la municipalitate pe cartierele rezidenţiale construite cu toate aprobările primarului (astăzi romănofob, măine monument al toleranţei) Veltroni. Nici măcar nu e treaba mea să găsesc soluţii-minune, fiindcă, in definitiv, plătim regeşte o armată de bugetari care să găndească instituţional pentru noi. Că nu prea sunt in stare s-o facă, asta-i deja altă discuţie…


Vreau, totuşi, a mă referi la ceea ce eu consider a fi greşelile de strategie a oficialilor noştri (dacă a existat vreuna) in gestionarea crizei romăno-italiene. Una dintre ele este autoculpabilizarea generală. Dat fiind că majoritatea romănilor demni urmaşi ai Romei, după cum ne-a invăţat pe noi vechea carte de istorie, aia in care nu se calificase Alina Mungiu Pippidi nu fură, nu violează, nu dau in cap şi nu trăiesc in corturi, nu pricep in ruptul capului de ce trebuie ca premierul să prezinte poporului italian scuze in numele poporului romăn. La fel cum refuz să accept că, doar pentru a se face pe plac italienilor oripilaţi de bună dreptate de grozăvia a cărei victimă a fost Giovanna Reggiani, guvernanţii noştri au luat de bune, pe nemestecate şi cu abandonarea impardonabilă a oricărei prezumţii de nevinovaţie, absolut toate invinuirile puse in cărca lui Mailat, lăsăndu-l pe acesta pe măna unui avocat din oficiu şi a unor translatori dubioşi.


Cea mai gravă eroare, după părerea mea, este faptul că premierul Tăriceanu nu incearcă, in calitatea sa de şef pe linie guvernamentală şi de partid, să stăvilească debitul verbal nociv al ministrului de Externe. Dincolo de faptul că Adrian Cioroianu, politician pe care eu insumi l-am susţinut public pe cănd il umilea preşedintele Băsescu refuzăndu-i numirea doar din dorinţa de a-şi proteja pupilul, este omul căruia i se intămplă toate nenorocirile posibile, tragedia e că-i inspăimăntător de nevorbit. Orice ieşire publică a acestuia riscă să se transforme intr-o catastrofă de imagine pentru un guvern al cărui şef nu-şi permite deocamdată, din punct de vedere politic, să-l inlocuiască pentru a nu-şi ajuta duşmanul să puncteze incă o dată pe greşeala sa. Culmea e că, efect al unui scandal internaţional unde victima pregătită pentru execuţie se numea Cristian David, după gogomănia cu lagărele din Egipt şi efuziunea frăţească la adresa urmăritului prin Interpol Costică Argint, omul care şi-a băgat voluptuos capul in laţ este Adrian Cioroianu. In general, in politică, la capătul unor astfel de crize, cei căştigaţi ies miniştrii de Externe. Romănia tinde să fie, incă o dată, excepţia care confirmă regula.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de