x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nici campaniile bănoase nu-i mai spală…

0
Autor: Gabriela Vranceanu Firea 05 Sep 2008 - 00:00

Chiar atît de mare să fie disperarea? Chiar aşa să arate începutul sfîrşitului? În politica românească se poate chiar orice, cu O mare de la oribil, odios şi... oiştea-n gard? Se pare că da!



De cele mai multe ori, cînd o dau în bară, politicienii români găsesc scuze lamentabile. Că aşa ar fi procedat şi alţii, că uneori compromisul este de dorit, în locul unui scandal, că nu s-au luat decît decizii tehnice, care nu presupun colaborări ulterioare pe tărîmul politicii, că era soare afară şi în clădiri prea frig sau că oboseala îşi spune cuvîntul.

După ce şi-au lansat vitejeşte în luptă "candidaţii" de premieri, în ţinute de la aproape dezbrăcat la prea încotoşmănat, nimeni nu mai credea că altceva va anima spaţiul public, cel puţin săptămîna aceasta. Că ne vom hrăni cu toţii din imaginile cu Theodor Stolojan sportiv în slip, Mircea Geaonă în cămaşă tinerească suflecată şi Călin Popescu Tăriceanu prea elegant, cu cămaşa strînsă de gît, la malul mării. Ne vom hrăni, dar vom slăbi, de griji.

Acum, ce-i drept, există public, atît masculin, cît mai ales feminin, care apreciază toate cele  trei tipologii de abordare a personajului politic şi a campaniei electorale, pînă la urmă. Ceea ce nu i se permite unui om de afaceri este în regulă pentru un om politic. Ţinuta business este una cît se poate de clară şi universal valabilă, la fel ca şi comportamentul care ţine de atmosfera şi mediul de afaceri.

Ce nu este valabil însă în cercetare, educaţie, afaceri, chiar cultură, e absolut natural, sau devine, în politică. Nu mă cramponez acum de limbajul trupului sau de acuzele încrucişate pe care le-au lansat cei trei driveri ai partidelor, care vor funcţiona pe post de locomotivă politică – rol pe care îl aveau, pînă la alegerile trecute, candidaţii la Preşedinţie –, ci la înţelegerea PD-L – PRM pentru funcţia de vicepreşedinte al Senatului.

Din toată nevroza politică, izvorîtă din trocul PD-L – PRM, au rămas cîteva certidudini, dar şi o singură întrebare. Să le luăm pe rînd. E sigur că PD-L are de pierdut din asocierea cu PRM, e limpede că electoratul PD-L poate suporta multe, dar nici chiar o apropiere de PRM, e clar că liderii PD-L s-au pripit, poate pentru că e nevoie uneori şi de un aliat care nu are alt atu decît verbul mult prea tăios, e posibil ca liderii PD-L să fi dorit să înceapă toamna în forţă, nebănuind ce reacţii vor stîrni în presă – în toată presa, nu doar cea considerată aservită –, e sigur că nu doar Cezar Preda, cel care a anunţat că regretă decizia şi îi cere scuze preşedintelui, gîndeşte aşa, ci sînt mult mai mulţi oameni cu bun-simţ în acel partid.

Dilema despre care vorbeam e una singură: cum de Traian Băsescu, fostul preşedinte al  PD, şi probabil viitorul, după ce va pleca de la Cotroceni, nu a luat în calcul evidenţa că, pentru cîteva posturi minore în Parlament, pierde majoritatea susţinătorilor săi, din societatea civilă şi din publicul votant?

Chiar atît de mare să fie disperarea? Chiar aşa să arate începutul sfîrşitului? În politica românească se poate chiar orice, cu O mare de la oribil, odios şi... oiştea-n gard? Se pare că da!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de