x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Niciodată să nu te superi pe corpul tău

0
Autor: Maria Timuc 23 Oct 2011 - 21:00

'Splina ta e foarte suparata de ceva', a murmurat ea. Apoi deodata a inteles. 'Ai tipat la splina ta?' Incurcat, am recunoscut ca da. Dryer aproape ca si-a ridicat mainile. 'Nu trebuie sa faci asa ceva. Splina ta s-a imbolnavit pentru ca a crezut ca facea ceea ce voiai tu. Aceasta s-a intamplat pentru ca, inconstient, ii dadeai instructiuni gresite. Acum, ca ai tipat la ea, este cu adevarat confuza.' Si-a clatinat capul cu ingrijorare. 'Niciodata, niciodata sa nu te superi pe corpul tau sau pe organele interne', m-a sfatuit. 'Trimite-le numai mesaje po­zitive.' Aceasta este relatarea lui Michael Talbot, autorul unei carti exceptionale, 'Universul Holografic' (Ed. Cartea Daath), in care sunt dezvaluite concluziile unor cercetari stiitifice din fizica cuantica sau din domeniul medical, cercetari ce pun sub semnul intrebarii natura realitatii fizice pe care o vedem, inclusiv soli­ditatea propriului nostru corp.

Michael Talbot vorbeste mai sus despre intal­ni­rea sa cu o clarva­zatoare, care a par­ticipat la diferite cercetari, inclusiv compararea diagnosticului pus de ea cu cel al investigatiilor medi­cale dintr-un mare spital din America. Faptul ca Talbot 'tipase' la propria-i splina se petrecuse cu doar cateva zile inainte de intalnirea lui cu Dryer si numai el fusese martorul unic al propriilor ganduri. Nu doar ca Dryer ii spusese ca splina sa avea o suferinta, dar ii atrasese atentia asupra faptului ca organul asculta trairile si cuvintele sale ca pe un ordin.

Ceea ce nu stim noi este tocmai faptul ca si organele noastre pot 'asculta' ceea ce gandim sau simtim. Nu stim ca este posibil ca ceea ce numim constiinta si inteligenta sa nu ne apartina numai noua. Numerosi cercetatori (despre care scrie Michael Talbot) au aratat ca imaginatia si gandurile noastre ne pot schimba structurile fizice pana acolo ca ne putem vindeca sau imbolnavi. In urma cu putin timp am vazut pe un post de stiinta un documentar remarcabil, care arata noi dovezi stiintifice despre prezenta constiintei in interiorul celulelor noastre, deci a intregului corp. Stim de multa vreme ca exista virusuri care, dorind sa-si prelungeasca viata, se deghizeaza in entitati bune, pe care celulele normale sa nu le poata recunoaste si ataca. Un intreg univers, ale carui reguli nu le cunoastem, inca, exista chiar in corpurile noastre.

Vazut la microscop sau cu ajutorul altor aparate sofisticate, acest univers interior pare a fi o copie a universului pe care-l vedem in afara noastra cu telescopul. Noi am crezut multa vreme ca acestor universuri ce ne populeaza existenta le lipsesc constiinta si inteligenta, dar poate ca asta nu-i decat o concluzie infatuata a omului, pe care incepem, deja, sa o contrazicem prin dovezi. Universul inteligent din corpul nostru face ca toate procesele necesare vietii sa se desfasoare intr-o ordine si-o perfectiune inca la fel de neinteleasa de catre noi. Relatarea de mai sus ne spune ca noi putem perturba functionarea normala a universului interior al corpului tocmai pentru ca nu stim ca organele si corpul nostru asculta ceea ce simtim si gandim, ca vorbele noastre sincere, incarcate cu emotionalitate, pot fi percepute ca niste ordine de catre trup.

Si, daca ne gandim la momentele in care ii spunem corpului nostru ca-i urat doar privindu-ne in oglinda, la momentul in care spunem 'sunt obosit, nu mai pot', la clipa in care ne spunem 'm-am ingrasat, arat ca muma padurii' sau la diferite alte momente de furie, de ura, dezgust sau neplacere fata de corpurile noastre, ce aud ele? Corpul aude ca trebuie sa fim grasi, urati, batrani, eventual nepriceputi, plini de dureri, din ce in ce mai obositi si mai lipsiti de energie. 'Niciodata sa nu te superi pe corpul tau' ar putea fi un indemn terapeutic si, odata inteles motivul, se poate ca tinerii, care n-au apucat sa creeze boli si diformitati in corpurile lor, sa vorbeasca diferit cu propriile trupuri. Chiar daca intr-o zi te simti mai obosit, sa-ti amintesti ca ai optiunea de a gandi ca-i o senzatie trecatoare.

Daca te vezi intr-o zi mai gras, sa-ti amintesti ca-i poti spune corpului tau cum anume ai vrea sa fii si ca se poate ca el sa te auda. Se poate ca inteligenta ascunsa in universul fascinant al corpului nostru sa urmeze instructiunile pe care noi nu stim ca le dam, deci sa fim precum niste comandanti de care asculta un intreg batalion, dar noi sa credem ca vorbim singuri. Ar fi, poate, mai util sa-i vorbim frumos si corpului nostru, sa-i multumim uneori, sa-i zambim si sa ne bucuram de el, caci se poate ca vorba buna sa ne faca ceva mai sanatosi si, cine stie, poate chiar mai constienti.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de