x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nişte ochi din care a fugit lumina

0
Autor: Ştefan Mitroi 07 Iul 2010 - 00:00

N-a cerut niciodată mult de la viaţă Petre Mocanu



Erau la putere căruţele cu roţi de lemn. Una dintre ele îi aparţinea lui. Câte puteau să încapă în căruţa aceea! Urcau alături de el toţi anii vieţii sale, nu foarte mulţi la număr, căci era tânăr, apoi răsăritul soarelui pe care el să grăbea să-l ducă pe câmp şi să-l răstoarne peste grâie. N-a cerut niciodată mult de la viaţă Petre Mocanu. Doar să rămână pământul la locul lui şi cerul sus, deasupra pământului, iar el să zburde cu caii înhămaţi la căruţă între cer şi pământ, minunându-se de faptul coacerii grâului şi de felul în care se înfrăţea lumina cu spicele, foşnind împreună, şi de stăruinţa macilor de-a lumina cu flăcăruia lor roşie lumina zilei, ca şi cum aceasta nu s-ar fi văzut cu ochiul liber. Ba chiar cu sufletul liber. Aşa cum era el, Petre Mocanu, atunci când strunea caii din hăţuri, de teamă să n-o zbughească într-o clipă de neatenţie spre cer. De acolo toate s-ar fi văzut mai mici, începând cu salcâmii din marginea drumului, continuând cu fântânile de la răscruci, multe pe atunci, mai multe decât anii vieţii omului, şi terminând cu grâul şi pâlpâirea tot mai stinsă a macilor.

Petre Mocanu voia să simtă ţărâna sub roţi şi să audă călcătura rotundă a acestora prelingându-se prin rădăcinile fântânilor şi prin somnul dulce al morţilor până departe, în inima pământului. Pe la amiază, soarele se oprea în dreptul vreunei cruci dintre cele care se găseau prin locurile pe unde îi prinsese moartea pe cei plecaţi cu liota de secerători de acasă. Ce vorbea soarele cu crucile nimeni nu putea şti.

Petre Mocanu ar fi putut să afle, dar îi era ruşine de lumina soarelui să tragă cu urechea. Ea, lumina, era tot ce avea el mai de preţ pe lume. Şi mai era tăcerea înmiresmată a câmpului peste care îşi ploua cântecul ciocârlia. De multe ori cu ploaia aceasta îşi potolea setea, apa fântânilor nefiindu-i de nici un folos. Erau apoi dimineţile şi serile. Mai ales serile când se întorcea cu saci de grâu în căruţă. Sau cu poloage de fân. Sau cu pepeni. La toate acestea adăugându-se asfinţitul soarelui pe care-l ducea cu mare grijă în sat.

Într-o astfel de seară omului i s-a părut că-i strigă cineva: dă jos tinereţea, nu vezi că nu mai pot caii să meargă? Petre Mocanu a dat-o. După asta l-a coborât pe Vasile Biolaru, prietenul său cel mai bun. Pe urmă, pe soaţa sa Măndica. Caii tot nu voiau să se urnească din loc. Dă jos şi lumina, a auzit omul într-un târziu. Care lumină, că soarele stă să apună? Lumina ochilor tăi, i s-a răspuns. Ce era să facă? A ajuns fără lumina ochilor acasă. Şi dacă tot a ajuns, s-a aşezat pe un scăunel la poartă, privind cu ochii săi orbi la lumea ce trecea pe drum. Pe drumul pe care trec şi eu când mă întorc în locul unde m-am născut. Când ajung în dreptul ochilor săi aş vrea să nu văd că el nu mă vede, dar văd, şi-mi vine să izbesc cu pumnul în cineva, însă nu ştiu în cine. Lui Petre Mocanu i s-a luat lumina ochilor, lacrimile nu. Numai că el n-a aflat lucrul acesta. Poate de aceea nu plânge niciodată.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de