x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Noaptea României

0
Autor: Marian Nazat 08 Feb 2008 - 00:00
Noaptea României


Pe lângă societatea civilă strânsă duminică vizavi de Intercontinental (una decrepită şi comică din imaginile televizate) au trecut indiferenţi plătitorii de taxe şi impozite, semn că gâlceava dosarelor "Securităţii" nu e în stare să mai emoţioneze pe careva. Poate că prin ’90 subiectul ar fi aprins Agora, azi însă gestul e tardiv şi răsuflat. Turnătorii şi informatorii au avut răgazul reabilitării civice şi politice, iar unii securişti au  ales purgatoriul... societăţii civile.



Demersul preşedintelui Băsescu de a pleda în faţa poporului sârb pentru cauza euro-atlantică mi-a smuls un zâmbet mirat. Câţi dintre urmaşii lui Tito or fi auzit de jucătorul nostru prezidenţial? Ce-l recomanda pentru o astfel de misiune, dincolo de  probabilul ucaz primit de la stăpânii planetari? Zău dacă găsesc vreun răspuns rezonabil, deşi mândria patriotică nu m-a părăsit definitiv. Chiar aşa, imaginaţi-vă că peste câteva luni preşedintele Serbiei ar veni la noi şi ne-ar dădăci să votăm într-un fel anume... Pufniţi în râs, nu? Şi eu. Fără alonjă diplomatică e indicat să nu te iei prea tare în serios. Nu de alta, dar te umpli de ridicol. De vreme ce timp de aproape patru ani n-ai fost băgat în seamă de marii păpuşari mondiali, nu fă pe liderul zonal taman la Belgrad! Şi-n plus, cu câtă prietenie ne va privi de acum încolo jumătatea de populaţie sârbă trecută în tabăra lui Nikolici? Vom rămâne de-a pururi, se pare, o insulă latină în marea slavă. O insulă înconjurată de vecini potrivnici. Fiindcă Rusia ne ignoră rău prevestitor, Bulgaria nu ne scoate din ţigani, Ungaria ne priveşte ca pe o ţară second-hand, Ucraina ne încolţeşte militar şi strategic prin ţinutul şerpilor, Moldova ne acuză de imperialism agresiv, iar Marea Neagră e baltă rusească. Din spusele dlui Băsescu, pe insuliţa asta fără slavă trăiesc puzderie de licurici, mititei şi sărmani, vizibili doar în bezna nopţii, se ştie. Apropo, o mai dura mult noaptea diplomatică a României?


Uniunea Europeană ne-o zice pe şleau, în noul Raport pritocit la Bruxelles, s-o lăsăm mai moale cu pomenile electorale. Ce ţi-e şi cu fandosita asta de Europă? Habar n-are că pomana se bucură de-o tradiţie solidă şi veche aici, la gurile Dunării. Crescut în cultul pomenii, românul face şi el un ghişeft din mersul la urnă. Un mic, o bere, o sticlă de ulei sau un kil de zahăr, că tot iese din casă, şi nu-i a bună să se-ntoarcă la pruncuţi cu mâna goală. Şi cum toţi politicienii sunt aşijderea, câştigă ăla mai larg la pungă. Din când în când, în anii norocoşi, "pomanagiii" capătă pensii indexate, tichete moca pe tren şi pământ reavăn, la preţ redus, în cimitire. Sclifosiţii ăştia de eurocomisari, ipocriţi şi demagogi, au tot dreptul să se supere pe noi: păi, cum dracu’ să priceapă ei că, la urma urmei, pomana e un comision mai acătării! Aparent două culturi diferite, în realitate aceeaşi slăbiciune omenească, însă comisionul bate pomana şi d-aia pomanagiii sunt încondeiaţi întotdeauna în Rapoartele de colonii... Apropo, o mai dura mult noaptea demnităţii româneşti?


Cică societatea civilă e roasă de nesomn de când cu neantizarea voiculesciană a CNSAS-ului de rit vechi şi vrea să şadă în Piaţa Universităţii până la Paşti. Rămânem un popor iremediabil nostalgic, vasăzică. Aleanul mitingului golanilor de la sfârşitul mileniului tocmai săvârşit se screme să prăsească o nouă mişcare de stradă. Militanţii aceştia extrem de vocali când e vorba despre interese politice tac mâlc altfel. Nu-i interesează, de pildă, că satul românesc n-are nici o scăpare din încercuirea la care îl silesc sărăcia şi înapoierea. Ori că oraşele mici abia mai gâfâie în golgota supravieţuirii, sau că mulţi copii abandonează şcoala prematur. Curtea Constituţională a închis deocamdată fabrica de produs turnători şi informatori şi, de teama şomajului, alde Dinescu ameninţă cu greva foamei. Speriată de perspectiva împuţinării proteinelor şi lipidelor membrilor Colegiului, societatea civilă şi-a dat întâlnire la fântâna de la Arhitectură, devenită Fântâna Blandianei, de unde speră să convingă norodul că decizia celor nouă apostoli momiţi de diavol e nocivă şi criptocomunistă. "Securitatea a învins din nou!", răbufnesc "miliţiile spirituale" cu năduf mediatic, uitând că "Securitatea" nu e  învinsă decât de o altă "Securitate". Internă sau externă. Că, oriunde şi oricând, "Securitatea" e mandatată să manipuleze societatea civilă, s-o brutalizeze. Şi nici nu există "Securităţi" bune şi "Securităţi" rele, toate sunt aidoma. Restul e gargară şi diversiune. Asmuţite mereu împotriva individului şi a libertăţilor sale, Serviciile Secrete de aiurea controlează abuziv şi nedemocratic societatea civilă, pe care, uneori, o transformă în oficină.


Pe lângă societatea civilă strânsă duminică vizavi de Intercontinental (una decrepită şi comică din imaginile televizate) au trecut indiferenţi plătitorii de taxe şi impozite, semn că gâlceava dosarelor "Securităţii" nu e în stare să mai emoţioneze pe careva. Poate că prin ’90 subiectul ar fi aprins Agora, azi însă gestul e tardiv şi răsuflat. Turnătorii şi informatorii au avut răgazul reabilitării civice şi politice, iar unii securişti au ales purgatoriul... societăţii civile.
Apropo, cât o mai dura noaptea societăţii civile în România?

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de