x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nobelul şi Securitatea

0
Autor: Razvan Barbulescu 10 Oct 2009 - 00:00
Nobelul şi Securitatea


Cei mai mulţi dintre români n-au citit cărţile Hertei Muller. Şi nu i-au cunoscut spaimele. Şi pentru librarii suedezi a fost o surpriză, îşi pregătiseră rafturile pentru alt candidat. După 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Securitatea a pregătit o nouă lovitură: Premiul Nobel pentru literatură primit de o scriitoare germană originară din România. Victimă a torţionarilor.



Herta Muller a fost aleasa Nobelului pentru literatură. Herta Muller este săsoaică născută în Banat şi din 1987 trăieşte în Germania. Germania este deci ţara care a primit Nobelul pentru literatură. Emil Hurezeanu spune că România n-are nici un merit pentru acest premiu. Şi Paul Goma, la fel, ceea ce este adevărat. Cărţile autoarei interzise, izgonită din România, povestesc despre suferinţele pe care i le-a produs securitatea. Unul dintre bizonii grei ai Securităţii comuniste, care se mândrea că i-a smuls barba lui Goma, Nicolae Pleşiţă, a murit cu câteva zile înainte ca Hertei Muller să i se acorde marele premiu. Cinic vorbind, acest Nobel i se datorează şi lui. Îi "omagiază" prestaţia. Omagiază opera întregii Securităţi, prezentă în multe coşmaruri şi astăzi. Fără zelul torţionarilor, probabil că Nobelul Hertei Muller ar fi aparţinut numai României.

Anul trecut, scriitoarea, care mai fusese nominalizată pentru Nobel, declara că ar înnebuni dacă ar trebui să trăiască în România. Vorbind în general despre România, este o temă asupra căreia trebuie meditat. Traumele totalitarismului, pe de-o parte, prezentul traumatizant, de alta. Contemporane cu Nobelul Hertei Muller sunt o sumedenie de întâmplări care te fac să-ţi pui întrebarea dacă, având o singură viaţă, merită să trăieşti în România. Cât din realitatea României de azi ar putea răspunde nivelului de interes al juriului de la Stokholm?

România în libertate e profund neinteresantă. Fiindcă, deşi liberă, în NATO şi UE, România trăieşte în suc propriu şi arde pe dinăuntru cu combustibili ieftini: fiţele de ministru ale Elenei Udrea, gâlcevile continue ale preşedintelui dedicat băilor de mulţime, erecţiile lui Ţânţăreanu, Columbeanu &Co, frecţiile economice ale dlui Boc, mitingurile şi protestele de operetă, escrocii imobiliari, mitocanii de toate felurile, cu şi fără yaht. Sunt câteva dintre reperele stării la zi a ţării, cărora li se pot adăuga subiectele grele şi perene: şomajul, sărăcia cronică a spitalelor şi a şcolilor, absenţa drumurilor decente, mizeria oraşelor, obrăznicia manelistă a profitorilor revoluţiei.

N-aveam ce căuta în NATO, în UE, spune Herta Muller. Dar suntem în NATO şi-n UE. Suntem în UE, dovadă că Gigi Becali e într-un permanent dialog cu Europa, de la Pipera, de la palatul din Aviatorilor sau stadionul din Ghencea, de la tribuna Bruxellesului sau de la televiziunile care se bat pe vorbele lui de duh, de unde îşi povesteşte Europa lui, aşa cum înţelege el continentul, lumea, vremurile. De fapt, Gigi povesteşte cum Europa e sedusă încetul cu încetul de el. Să nu vă miraţi că pe urmele lui vor ajunge cândva Borcea, Turcu, Vanghelie, Sida, Poponeţ, Sexy Buzoianca, Brăileanca şi puneţi în continuare judeţele adecvate.

România asta se căftăneşte cu Nobelul unei scriitoare cu viaţa făcută pulbere de securişti. Cum le amestecă viaţa! Şi Gigi Becali îi urăşte pe securişti. Securiştii au fost mereu cu ochii pe machedoni.

Pe vremea când Herta Muller era făcută pachet pentru a fi azvârlită afară din ţară, am fost să scriu despre Tariverde, comună din Dobrogea, cu nenumăraţi foşti condamnaţi politic, şi cu chiu, cu vai "mi-au găsit" un interlocutor "de nădejde" între sătenii comunei. Majoritatea machedoni, aveau "antecedente", deci o proastă reputaţie politică, aşa "că cu cine dracu' să vorbeşti", vorba primarului de atunci. Securiştii erau lipiţi de ei, chiar şi de ăia ajunşi la a treia generaţie după război. Herta Muller declara că şi la ultima sa vizită în România se simţea urmărită.

Că n-au dispărut reflexele de a se sta cu ochii pe...

Revin. Care ar fi realitatea României de azi interesantă pentru un Premiu Nobel? Ce ştire e mai importantă în România de azi, că Herta Muller a luat Nobelul sau că Daniela Gyorfi a mai avut relaţii cu nu ştiu cine? Sau. Ce contează: evenimentul că doina a fost înscrisă în patrimoniul cultural UNESCO sau inventarul sârbelor la care a participat preşedintele?

Cei mai mulţi dintre români n-au citit cărţile Hertei Muller. Şi nu i-au cunoscut spaimele. Şi pentru librarii suedezi a fost o surpriză, îşi pregătiseră rafturile pentru alt candidat. După 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Securitatea a pregătit o nouă lovitură: Premiul Nobel pentru literatură primit de o scriitoare germană originară din România. Victimă a torţionarilor.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de