Noi simțim, nu gândim

Albert Einstein a spus că la patru ani de la moartea ultimelor albine vor dipărea și oamenii.

 Dar de ce nu s-a referit el oare la muște, viespi și ploșnițe? Pentru că albinele sunt harnice ori fiindcă produc miere și ceară? 

 Sau poate pentru că ele realizează polenizarea și astfel oameni pot să mănânce mere, pere, caise și să facă țuică de prune?

 E greu de spus de ce marele fizician, geniul care a schimbat viziunea omenirii, nu a discutat de celelalte insecte, însă păsările se hrănesc deopotrivă cu albine sau cu muște. Și, din păcate, dacă vor mânca numai ploșnițe și lăcuste se vor îngrășa atât de tare încât nu se vor mai putea ridica de la sol.

 Fără a mai pune la socoteală că în lipsa polenizării nu doar că nu se vor mai putea umple damigenele cu rachiu în beci, ci e amenințată peste 70% din producția mondială de alimente.

 Iar așa cum se va strica echilibrul ecologic se va întâmpla și cu cel socio-economic.

 Ne îndoim că Einstein a văzut în albină doar puterea de muncă, nu și eficiența. Fapt care la alte specii nu prea se observă.

 Multă vreme teoria relativității a fizicianului german nu a fost înțeleasă, deoarece nu a avut cine s-o explice. Dar, se pare că și în alte spețe, mai puțin complexe, ne confruntăm cam cu aceleași lucruri, sunt foarte puțini care-și bat capul cu ele. Asta nu face însă să cadă în derizoriu spusele lui Einstein, ci doar să releve suprarealismul actual.   

 Prezentată în altă cheie chestiunea, dacă în secolul XX au existat niște mișcări culturale, prin anii ’60 - ’70, și niște politicieni, care, după 1980,  au dorit să se întoarcă la rațiunea tributară liberalismului clasic, secolul XXI se remarcă printr-o cultivare a culturii precare ce servește manipulării prin emoțional.

 În această situație, într-o lume fără albine și dominată de niște păsări supraponderale extincția de care a vorbit Einstein devine previzibilă.