"Noii economisti"

Am citit cu interes insemnarile lui Mircea Vulcanescu privind "Noua generatie"; gandurile sale, ale lui Mircea Eliade, ale altor varfuri spirituale ale perioadei interbelice intra in rezonanta cu idei, aspiratii, cu misiunea elitelor intelectuale in perioada de dupa 1989. Optimism, dar si pesimism, euforie, dar si depresie; exista similitudini, dar si diferente notabile. Nu-mi propun sa fac o paralela intre cele doua perioade; doresc insa sa folosesc conceptul de "noua generatie" la economie - ca disciplina cognitiva si aplicata.

Pentru economistii mai varstnici este usor sa identifice viciile modului in care se preda/invata economia (si alte discipline sociale) inainte de 1989; primatul absolut al unei ideologii, falsa (sau inexistenta) dezbatere ca demers al cunoasterii, subestimarea metodelor analitice/cantitative, etc. Stalinismul tarziu practicat in Romania lui Ceausescu a facut ca scoala romaneasca de economie sa fie foarte departe chiar si in raport de ceea ce se scria si se discuta, de pilda, in Ungaria si Polonia. In aceste tari reformele economice isi gasisera un puternic sprijin in randurile economistilor, dar strada era cu doua sensuri; si economisti de frunte se aflasera la originea unor "strapungeri" ideologice. La noi, a mijit o "primavara" scurta intre 1966-1971, cand au fost traduse lucrari importante (ex: Teoria Generala, a lui Keynes), sau au publicat un Tiberiu Schatteles, Ihor lemnij, sau Aurel Iancu; acestia impreuna cu Vasile Pilat animand o serie de dezbateri inedite pentru acea vreme. Dar inghetul s-a instaurat din nou rapid.

Dupa 1989 s-au rupt zagazurile si tara a fost invadata de informatie; s-a plecat masiv la studii in strainatate, iar programele de invatamant au cunoscut modificari radicale. Internetul a ajutat enorm acest proces, ca si traducerile de carti de valoare. Si, totusi, schimbarile au fost mult mai lente in ceea ce priveste racordarea economistilor autohtoni la circuitul de idei, de dezbateri pe plan international. Explicatiile nu sunt greu de furnizat. Productia de "valoare adaugata" in stiinta se bizuie pe cateva reguli fundamentale, care definesc viata unei comunitati stiintifice: standarde comune privind dezbaterea si validarea de idei si demonstratii stiintifice; emularea onestitatii intelectuale; existenta de publicatii care sa ajute dialogul si diseminarea ideilor; participarea la reuniuni stiintifice si publicarea in reviste de notorietate. Asemenea reguli deosebesc gandirea buna de cea mediocra (rea), universalitatea de parohialism.

Noile tehnologii informationale si comunicationale si, mai ales, libertatea castigata dupa 1989 au permis multor tineri din Romania sa aspire la crenelurile vietii academice. Unii au reusit sa-si faca studii de doctorat la universitati de prestigiu din Europa si SUA. Si cum notorietatea iti este data de publicarea in reviste si volume prestigioase, care nu au nationalitate, nevoia de afirmare pe plan autohton se efateaza. Dar acest fapt nu inseamna si disparitia nevoii de afirmare a unei scoli de economie autohtone autentice. De aceea, intoarcerea unor tineri economisti de valoare acasa este un mare castig pentru comunitatea stiintifica romaneasca. Revenirea lor in tara poate primeni mai rapid scoala de invatamant, ajuta productia de studii de economie valoaroase, poate sprijini mult practicarea unei politici publice bazate pe expertiza solida si pragmatism sanatos.

Societatea Romana de Economie (SOREC) a avut acest gand cand impreuna cu Banca Nationala a Romaniei a initiat colocvii anuale care sa reuneasca tineri economisti, cei mai multi scoliti la universitati de frunte din strainatate. Au fost publicate trei volume cu lucrarile "noilor economisti", dintre care unii s-au intors in tara. Fie la Banca Nationala, in cateva alte institutii publice cu profil economic, fie in unitati de cercetare aplicata (Centrul Roman de Politice Economice, Grupul de Economie Aplicata), sau in domeniul privat, ei isi folosesc priceperea, mintea alerta. Cu cat vor respecta mai riguros regulile de baza ale investigatiei stiintifice, cu cat vor fi mai onesti intelectual, cu cat vor rezista mai bine capcanelor birocratiei si ale grupurilor de interese, cu atat vor avansa profesional, vor servi mai bine interesul public, tara. Anii de preaderare la Uniunea Europeana, dar si cei ce vor urma, trebuie sa beneficieze de prezenta lor in dezbaterea publica interna, in plamadirea politicii publice (economice) interne.

Dar eforturile "noilor economisti", pentru a da roade, se cuvine a fi sprijinite de cei care ii inconjoara; ei trebuie sa fie apreciati pentru a fi folositi cat mai productiv. Iar aceasta depinde de inteligenta, de responsabilitatea civica a conducatorilor de institutii autohtone, pana la cel mai inalt nivel.