Dupa doi ani de negare a evidentei, Nokia s-a vazut nevoita sa accepte ideea ca unii vor sa vorbeasca la telefoane mai incomode, mai greu de construit si cu risc mare de accident nazal (adicatelea-ti prinzi nasul in ele daca le tii in fata lui si le inchizi brusc).
In vara asta, compania finlandeza arunca in sfarsit pe piata europeana primele sale telefoane de tip scoica.Mai bine mai tarziu decat la momentul potrivit, ar spune unii⦠Presa de specialitate comenteaza scaderea cotei de piata pentru companie, punand-o pe seama unei game de produse greu de inteles si diferentiat, ca si pe intarzierea in a arunca in lupta un succesor potrivit pentru Comunicator, a carui piata a fost complet erodata de SonyEricsson. In plus, Nokia a crezut prea multa vreme ca moda e ceea ce decid designerii sai. Cand japonezii si coreenii au intrat pe piata europeana, a fost aproape un macel: telefoanele pe care finlandezii le considerau mostre de prost gust (si folosire indecenta si ilegala a inoxului) s-au vandut la fel de bine ca masinile cu jenti de aliaj. Iar copertile interschimbabile au fost dintr-o data prea putin fata de ecranele color duale ale orientalilor si de melodiile cu multe octave (cred ca asa se numesc) la care Nokia a ciulit urechea destul de tarziu.
Sigur, cand ai peste 30 la suta din piata (totusi in scadere fata de anul trecut) esti inca destul de relaxat si nu te uiti chiar atat de atent spre stratosfera unde plutesc telefoanele inteligente, oricum cumparate de prea putini. Altfel spus, e o piata cu volum prea mic si margini de profit nu foarte interesante. Totusi, la fel cum BMW sau Mercedes fac motoare cu 12 cilindri doar pentru o zecime din publicul lor, nici companiile de telefonie n-au de ales: trebuie sa ne arate ca la ele in raft e cea mai inalta tehnologie.
Va fi o vara interesanta pentru vitrinele Nokia. Stiu cel putin un producator din Asia care se va uita nervos dupa telefoanele taiate in douaâ¦