Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3 Visez uneori că vine la mine un înger cu o notă de plată lungă de sute de metri. Îngerul mă anunţă că acolo, sus, s-a făcut bilanţul financiar de la sfârşit de mileniu şi că trebuie să plătesc tot ce-am mâncat gratis, începând cu suplimentul de ciorbă la cantina studenţească a Arhitecturii, din Strada Doamnei. Mie, lista mi se pare exagerat de lungă şi-i cer îngerului să mi-o lase să o studiez, însă el mă pune la punct:
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Visez uneori că vine la mine un înger cu o notă de plată lungă de sute de metri. Îngerul mă anunţă că acolo, sus, s-a făcut bilanţul financiar de la sfârşit de mileniu şi că trebuie să plătesc tot ce-am mâncat gratis, începând cu suplimentul de ciorbă la cantina studenţească a Arhitecturii, din Strada Doamnei. Mie, lista mi se pare exagerat de lungă şi-i cer îngerului să mi-o lase să o studiez, însă el mă pune la punct:
Domnule, la noi nu se greşeşte, la noi nu încape nici o tocmeală şi nu se fac reduceri. Ştiai doar că totul se plăteşte. Scrie şi-n Biblie.
Credeam că-i vorba doar de păcate, spun eu. Da’ ce, face îngerul ironic, faptul c-ai mâncat şi ai băut pe de-a moaca e o virtute?
După un timp, visez că visul se reia din momentul în care a fost întrerupt de alt vis. Mereu se bagă cineva peste noi, zice îngerul, nu mai există pic de respect. Măcar să ştiu totalul, îi spun îngerului. Să-mi fac nişte socoteli şi să dau cât am. Mai mult decât am, nici Dumnezeu nu cere. De unde ştii?, mă întreabă cu un zâmbet şmecheresc, nepotrivit cu misiunea pe care o are, îngerul. Şi iarăşi visul se întrerupe, încălecat de altul care aduce a publicitate la Mersul trenurilor. E vorba de visul acela, de care am mai scris, în care alerg după un tren şi cu chiu, cu vai îl prind. E un coşmar universal.
Ultima oară, îngerul a fost categoric şi mi-a comunicat cantităţile: 875 de supe şi ciorbe, 1.673 de fripturi, 5.700 de chifle, aproape 8 metri de mici, cafele, şpriţuri, dulciuri şi fructe de 2.860 euro, precum şi un număr de meniuri exotice, cu scoici, bucate chinezeşti, salate libaneze şi tunisiene, precum şi un nisetru de un qintal în care am băgat primul cuţitul în URSS, priin anii ’80. Plus TVA, precizează îngerul. La chestia cu TVA protestez.
Ascultă, spune oarecum nervos îngerul, ce, crezi că-i peste tot ca la voi, în România? Mi-a povestit Moş Crăciun ce-a fost la Guvern de sărbători, cum vă cărau de la partide carne, vin, cârnaţi şi brazi. De groază, dragă îngere, mi-a zis Moş Crăciun, nici pe vremea fanarioţilor, că am prins-o, nu era aşa. O să plătiţi, mă, Tudore, m-a prevenit îngerul, de-o să vă ia dracu’! Numai că pe o notă colectivă şi cu toptanul. O să scoateţi banul şi pentru scobitori. V-aţi învăţat prost, la gratuităţi şi la suplimente. O să plătiţi acum, nu pe lumea cealaltă. Aşteptaţi să vă tot dea alţii, iar voi doar să mâncaţi şi să depăşiţi planul la fecale. Când o să vă vină notele de plată de la UE, o să vedeţi că asta, divină, e mai degrabă un cadou.
Nu mi s-a dat şi un termen, visul mi-a fost întrerupt, ca de obicei, cu publicitate, dar data viitoare voi întreba de decont. Cei care mi-au dat să mănânc şi să beau gratis au plătit ei consumaţia. E ca taxa de primă înmatriculare. De ce să plătesc a doua oară şi-n ceruri ceva ce s-a achitat totuşi pe pământ şi cu forme în regulă! Se vede treaba că nici sus nu-i totul cuşer.
Visez uneori că vine la mine un înger cu o notă de plată lungă de sute de metri. Îngerul mă anunţă că acolo, sus, s-a făcut bilanţul financiar de la sfârşit de mileniu şi că trebuie să plătesc tot ce-am mâncat gratis, începând cu suplimentul de ciorbă la cantina studenţească a Arhitecturii, din Strada Doamnei. Mie, lista mi se pare exagerat de lungă şi-i cer îngerului să mi-o lase să o studiez, însă el mă pune la punct:
Domnule, la noi nu se greşeşte, la noi nu încape nici o tocmeală şi nu se fac reduceri. Ştiai doar că totul se plăteşte. Scrie şi-n Biblie.
Credeam că-i vorba doar de păcate, spun eu. Da’ ce, face îngerul ironic, faptul c-ai mâncat şi ai băut pe de-a moaca e o virtute?
După un timp, visez că visul se reia din momentul în care a fost întrerupt de alt vis. Mereu se bagă cineva peste noi, zice îngerul, nu mai există pic de respect. Măcar să ştiu totalul, îi spun îngerului. Să-mi fac nişte socoteli şi să dau cât am. Mai mult decât am, nici Dumnezeu nu cere. De unde ştii?, mă întreabă cu un zâmbet şmecheresc, nepotrivit cu misiunea pe care o are, îngerul. Şi iarăşi visul se întrerupe, încălecat de altul care aduce a publicitate la Mersul trenurilor. E vorba de visul acela, de care am mai scris, în care alerg după un tren şi cu chiu, cu vai îl prind. E un coşmar universal.
Ultima oară, îngerul a fost categoric şi mi-a comunicat cantităţile: 875 de supe şi ciorbe, 1.673 de fripturi, 5.700 de chifle, aproape 8 metri de mici, cafele, şpriţuri, dulciuri şi fructe de 2.860 euro, precum şi un număr de meniuri exotice, cu scoici, bucate chinezeşti, salate libaneze şi tunisiene, precum şi un nisetru de un qintal în care am băgat primul cuţitul în URSS, priin anii ’80. Plus TVA, precizează îngerul. La chestia cu TVA protestez.
Ascultă, spune oarecum nervos îngerul, ce, crezi că-i peste tot ca la voi, în România? Mi-a povestit Moş Crăciun ce-a fost la Guvern de sărbători, cum vă cărau de la partide carne, vin, cârnaţi şi brazi. De groază, dragă îngere, mi-a zis Moş Crăciun, nici pe vremea fanarioţilor, că am prins-o, nu era aşa. O să plătiţi, mă, Tudore, m-a prevenit îngerul, de-o să vă ia dracu’! Numai că pe o notă colectivă şi cu toptanul. O să scoateţi banul şi pentru scobitori. V-aţi învăţat prost, la gratuităţi şi la suplimente. O să plătiţi acum, nu pe lumea cealaltă. Aşteptaţi să vă tot dea alţii, iar voi doar să mâncaţi şi să depăşiţi planul la fecale. Când o să vă vină notele de plată de la UE, o să vedeţi că asta, divină, e mai degrabă un cadou.
Nu mi s-a dat şi un termen, visul mi-a fost întrerupt, ca de obicei, cu publicitate, dar data viitoare voi întreba de decont. Cei care mi-au dat să mănânc şi să beau gratis au plătit ei consumaţia. E ca taxa de primă înmatriculare. De ce să plătesc a doua oară şi-n ceruri ceva ce s-a achitat totuşi pe pământ şi cu forme în regulă! Se vede treaba că nici sus nu-i totul cuşer.
