Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sînt, aşadar, doi. Fraţi. Cîine şi căţea. Impropriu zis, deoarece sînt pui, nişte căţelandri. Alcătuiesc un cuplu interesant. El e Masculul, Şeful, Conducătorul şi, prin asta, Deşteptul. Ea e Femeia, Supusă şi, prin asta, Naiva.
Sînt, aşadar, doi. Fraţi. Cîine şi căţea. Impropriu zis, deoarece sînt pui, nişte căţelandri. Alcătuiesc un cuplu interesant. El e Masculul, Şeful, Conducătorul şi, prin asta, Deşteptul. Ea e Femeia, Supusă şi, prin asta, Naiva. El are iniţiativa. Cînd El o ia hai-hui pe stradă, depărtîndu-se de poartă, Ea îl urmează, fără să se întrebe dacă e bine sau nu. Cînd cineva le aruncă de mîncare, El se repede şi pune laba pe halca cea mai mare. După ce o duce înăuntru, punînd-o la adăpost, se întoarce şi ia şi bucata partenerei. Ea nu se supără. Îl priveşte cu ochi nedumeriţi, de proastă simpatică. Nu le-a spus nimeni ce să facă. Sînt absolut liberi, ca păsările cerului la care se repede prosteşte, să le înhaţe cu laba. Instinctul de cîini îşi spune însă cuvîntul. Astfel că El a decis cu de la sine putere să păzească poarta. Poarta e un fel de-a spune. E vorba de o spărtură în gard, prin care se strecoară muncitorii de pe şantier. Cînd cineva străin dă să intre, El sare într-o parte şi se pune pe lătrat. Cum e mic, nu îndrăzneşte să se repeadă. Îşi exprimă indignarea în chip exclusiv oral. Latră aşa, întruna, un lătrat harnic, mai mult ostentativ decît eficient, pînă cînd străinul se depărtează suficient de tare ca să nu-l mai audă. Pe stradă trec în sus şi-n jos fel de fel de inşi. Pe unii, cei doi îi latră. La alţii, nu catadicsesc nici măcar să ridice capul de pe asfaltul fierbinte. Latră şi cînd trec alţi cîini. Pe cei mai mici îi latră cu simpatie. Cei mai mari îi fac să se sufoce de furie. Complexe de neputincioşi!
LINGUŞITOAREA. Sînt undeva în Găgeşti-Deal, ultimul rînd de case înaintea
livezilor care prefaţează pădurea. Şi cu toate acestea, vine pînă la mine, ca
dintr-o enormă cutie de rezonanţă, un bruhaha infinit. Departe, la sute de
metri, un cîine latră întărîtat. O fi venit cineva la vreun gospodar. De pe
prispa celui plecat în Italia, a cărui casă e peste drum de a maică-mii, se
revarsă manele. De azi dimineaţă! Întruna! Explodează în apropiere, cîteva
case mai încolo, tobele unui rock devastator. Un cocoş plin de fumuri lansează
un cucurigu victorios. Îl văd urcat pe grămada de gunoi. Zona scăldată în soare
a ogrăzii s-a apropiat de mine pe furiş. M-am trezit pur şi simplu cu ea la
picioare. Pe furiş a venit şi pisica de azi-noapte. E linguşitoare pînă peste
poate. O linguşitoare cu clişee. Toarce, mimînd plăcerea de a te vedea. Se
freacă de piciorul tău. Se depărtează niţel şi, privindu-te languros, ridică pe
rînd lăbuţele din faţă. La început m-a încîntat. Acum mă enervează. Niţel. Îmi
dau seama că nu mă iubeşte sincer, că face toate astea în speranţa de a se
pricopsi cu ceva.
SCENĂ LA HAN. Un
cîine flenduros, plin de scaieţi, dă tîrcoale intrării la Hanul Cele două
marghioale. Deşi poarta e larg deschisă, n-are curaj să păşească înăuntru. De
cum îl vede, nevasta proprietarului pune mîna pe mătura prevăzută cu o coadă
lungă şi grea. E furioasă pe el de cînd a încercat să mănînce broasca ţestoasă
din bazinul aşezat în mijlocul curţii interioare, pe post de decor vest-european.
Pe acoperişul de ţiglă al uneia dintre clădiri păşeşte o mîţă albă, strălucitor
de albă. E cum nu se poate mai prudentă. După cum scrie în manualul de
Zoologie, cîinele de jos e duşmanul ei de moarte!
SCENĂ DUIOASĂ. Un
căţel vine spre mine încrezător, cu coada întinsă, a prietenie. A dormitat pînă
acum pe pajişte lîngă mă-sa. Mă-sa, o căţea costelivă, înrăită de hăituiala
hingherilor, stă într-o depărtare înţeleaptă. Alţi patru căţei se mulţumesc
doar să ridice niţel căpşoarele de pluş.
CE A APUCAT-O? Căţeaua
Laika (după numele celebrei cosmonaute) stă tolănită pe grămada de pietriş.
Lucrătorii Primăriei au ajuns la concluzia că trebuie schimbate bordurile. A
cincea oară anul ăsta! De la ei provine pietrişul! Laika are un ochi roşu. Asta
îi dă aerul straniu al cîinelui din Baskerville. Din cînd în cînd, se ridică
alene, ca şi cum n-ar vrea s-o facă, se porneşte pe străduţă lătrînd sonor. Cu
botul ridicat. Ce-a apucat-o?
