x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nu era mort, era beat!

0
Autor: Ion Cristoiu 08 Mar 2009 - 00:00

Cei douăzeci de boxeri care alcătuiesc lotul olimpic au fost duşi de antrenor la spectacolul de balet "Lacul lebedelor". Potrivit psiholoagei lotului, o astfel de experienţă culturală contribuie la şlefuirea inteligenţei. Contrar a ceea ce s-ar putea crede - susţine ea - boxul e înainte de toate un sport al creierului.



Profanilor li se pare că boxerul dă cu pumnii la întâmplare. Cunoscătorii ştiu însă că fiecare pumn trântit adversarului în figură e consecinţa unui calcul rapid făcut de boxer înainte de a da. Nici măcar lui Einstein nu i s-a cerut o asemenea iuţeală a minţii când a elaborat Teoria Relativităţii. Distinsul savant a putut calcula cât a vrut. Nu s-a pus problema că, dacă nu se grăbeşte, îi arde cel din faţă un pumn în mutră de vede stele verzi!

Spectacolul s-a încheiat. Cei douăzeci ies din sală bombănind. Nu îndrăznesc să spună că nu le-a plăcut, deoarece spectacolul a fost gratuit. Pe deasupra, regizoarea e nevasta antrenorului. Când a venit ea personal să-i invite, era atât de mîndră de ce făcuse, punea atâta pasiune în descrierea baletului că, lor, oameni binecrescuţi, li s-a părut nu ştiu cum s-o supere. Primele minute au mai fost cum au mai fost. Balerinele erau subţiri, cu pulpe zvelte, mlădiindu-se plăcut. E drept, nu jucau din buric, dar unele mişcări din şolduri le puteai lua şi altfel decât erau în realitate. Apoi i-a apucat plictiseala. Figurile erau aceleaşi. În plus, balerinele n-aveau sâni. Ce mai încolo şi-ncoace, nişte intelectuale sfrijite! Bine că nu le-au pus să poarte ochelari! S-au mai înviorat doar când au apărut balerinii. Aceştia le prindeau de mijloc, le puneau pe umăr, ba chiar le ţineau funduleţul în palme. Boxerilor nu le-a plăcut măgăria asta. Să pui mâna pe bulanele unei doamne de faţă cu atâta lume. Şi erau gata-gata să năvălească pe scenă şi să le ardă ţârcovnicilor ălora nişte pumni zdraveni. Spre uimirea lor, cele de pe scenă nu protestau nici măcar când aschimodiile le vârau mâna între picioare şi le ridicau în sus. Ba mai mult, stând aşa, cu păsărica în palma balerinului, zâmbeau cu toată faţa.

- Nişte curve!, au conchis ei, scuipând dispreţuitori.

ACCIDENT PE POD
Circulaţia de pe pod s-a oprit pe ambele sensuri. Maşinile stau cu motorul stins şi uşile larg deschise. Călătorii au luat-o în sus, către capul coloanei unde, dată fiind lumea adunată, s-a întâmplat ceva. Pare să se fi petrecut un accident. Sunt,

într-adevăr, toate datele unui accident extrem de grav. Cel puţin, aşa se schiţează din clipa când, ridicându-te pe vîrfuri, reuşeşti să arunci o privire. Chiar în mijlocul drumului şade lungit pe asfalt un tânăr pletos într-un trening verde cu dungă albă. Un altul, prietenul, probabil, stă aplecat deasupra lui. Nu departe de acolo pot fi văzute bicicletele celor doi, azvârlite ca în urma unei izbituri înfricoşătoare. Da, nu mai încape îndoială: e vorba despre un accident de circulaţie! Una dintre maşinile din faţă, poate chiar camionul acela greoi, afişând pe parbriz avertismentul Nu uita că acasă te aşteaptă familia a lovit pe cei doi biciclişti, care mergeau corect, pedalând neobosit pe marginea carosabilului. Da, camionul e de vină, iar şoferul trebuie să fie bruta aia mustăcioasă, numai în maiou, care se străduieşte, împreună cu alţi bărbaţi, să ridice de pe asfalt cadavrul tânărului în trening.

Celălalt tânăr, prietenul lui, l-a prins de gât şi-i strigă disperat: - Mitică, eşti mort?! Da, Mitică e mort, dar nu de-adevăratelea, ci mort de beat.

Prietenul lui, deşi în picioare, e şi el la fel de beat. Neavând putere să-l ţină, îi dă drumul. Bang! face ţeasta celuilalt, izbindu-se de asfalt. - Mitică eşti mort?!, îl întreabă disperat prietenul şi iar îl ridică şi iar îl izbeşte de asfalt. Câţiva bărbaţi din jur, convinşi în sfârşit despre ce-i vorba, dau să-l scoată pe Mitică din mâinile prietenului.

Cadavrul celui de jos e luat pe braţe şi aşezat la marginea drumului. Prietenul nu se lasă. El îl iubeşte pe Mitică, cu care a băut de azi-dimineaţă până acum la hanul Horă mândră moldovenească. Disperat, el se năpusteşte către cel lungit. De atâta avânt se prăbuşeşte în nas peste celălalt. Îl ia în braţe, cam în genul în care a fost luat cu mii de ani în urmă trupul Mântuitorului, şi-l pune în picioare. Ţine morţiş să-l urce la loc pe bicicletă, s-o poată porni amândoi mai departe, spre casă. N-apucă să meargă nici un metru. Bang! face din nou ţeasta lui Mitică.

 • Veselia generală *

*Din volumul cu acelaşi titlu în curs de apariţie
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de