x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nu este nici o grabă în a privatiza CEC

3
Autor: Daniel Daianu 01 Feb 2011 - 19:53

Privatizarea CEC Bank, ultima bancă la care statul mai deţine pachetul majoritar de acţiuni, a ajuns un subiect al agendei zilei în contextul vizitei de evaluare a acordului cu FMI făcută de delegaţia Fondului. Reiau câteva dintre consideraţiile pe care le-am făcut pe această temă în 2006, an în care statul a încercat ultima dată să vândă CEC. Opiniile sunt relavante, chiar şi la patru ani distanţă.

„Privatizarea CEC trebuie să ţină cont de atuurile acestei bănci: brand foarte bun (în pofida erodării cotei de piaţă) şi o reţea excepţională în ţară preponderent în mediul rural. Dacă avem în vedere că multe din fondurile structurale şi de coeziune sunt destinate modernizării rurale înţelegem mai bine importanţa acestei bănci. Se cunoaşte totodată că băncile comerciale sunt foarte reticente în a se implica în finanţarea rurală. Spun toate acestea pentru a sublinia că soarta CEC ţine de o decizie strategică şi nu se poate rezuma la vânzarea unui activ al statului la un preţ cât mai mare. De aceea, o abordare chibzuită a privatizării CEC, care poate implica o amânare, are sens. Eu mă număr printre cei care susţin că avem nevoie de prezenţa capitalului autohton cu pu­tere de decizie în industria bancară. De aceea modalitatea privatizării CEC, totală sau parţială, contează.

În acordurile încheiate cu Fondul Moneter Internaţional de-a lungul vremii nu a existat niciodată angajamentul de a privatiza CEC. FMI nu trebuie să dicteze Guvernului nostru ce, cât şi când să privatizeze. Asemenea prevederi nu ar fi trebuit să fie acceptate în acordurile cu FMI.

Revenind la problema privatizării, ea se poate face şi prin apariţia unui acţionar minoritar sau prin listarea parţială la bursă pe măsură ce activi­tatea CEC se dovedeşte tot mai profi­tabilă. Ultimele luni ale lui 2005 au adus Banca pe profit, ceea ce este de foarte bun augur.

Mă abţin să fac o evaluare a va­lorii băncii. Oricum, suma vehiculată de unii, de circa 300 milioane euro, am considerat-o ca fiind sub valoarea băncii. Nu este nici o grabă în a privatiza CEC. Iar dacă vom face acest lucru trebuie să avem în vedere să rămânem cu capital autohton cu decizie, atât cât mai este posibil, în industria bancară. Cu un management performant şi injecţii de capital adecvate, CEC poate recâştiga din cotă pe piaţa bancară.”

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de