x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

“Nu-i Român cel ce nu simte cele trei cuvinte sfinte: Mama, Tata şi Ardeal”

0
Autor: Florin Condurateanu 23 Iun 2017 - 07:15

Şi continuă Adrian Păunescu: “Dac-avem în vene sânge, îi suntem datori total, mama Horii încă plânge, creşte iarba în Ardeal, o clopotniţă se-ngână ca un nechezat de cal, ţipă stelele-n fântână, nasc Româncele-n Ardeal”. Dacă se strecoară vreun gând schimonosit despre Ardeal în mintea unora, sângerează harta Ţării. Se umezesc cu  lacrimă oasele strămoşilor, care au murit generaţii după generaţii ca Ardealul să rotunjească harta Ţării. Să fie etern strigătul de bucurie al copilului de pe stradă în acel 1 Decembrie  1918, “Trăiască România dodoloaţă!”. Ce superbă metaforă pentru România rotundă ca o inimă bună, ca o pâine caldă! “Treceţi, batalioane române, Carpaţii!” este un al doilea imn al nostru. Mi-am oferit o bucurie: telefonul meu sună cu “Treceţi, batalioane române, Carpaţii!”. Auzind cântecul din telefonul meu, toţi oamenii ridică ochii şi privirile lor spun ceva, adânc. “Ardealul, Ardealul ne cheamă... să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul, de-o fi să ne-ngropăm de vii!” Pe meleagurile Bistriţei Năsăudului, la sat, s-au născut Rebreanu şi Coşbuc. În “Ion” se regăsesc patimile pentru pământul muncit şi udat de sudoare ale ţăranului român, se recunosc locurile din Bistriţa Năsăud şi familiile trăitoare acolo. Pe pământ ardelean a răsărit la viaţă poetul patriot Octavian Goga. La Alba, călăii cu altă limbă decât cea românească au zdrobit oasele lui Horia, ale lui Cloşca şi nu le-au smuls niciun vaiet. Avram Iancu, avocatul slujind suflarea românească, s-a luptat pentru drepturile oropsiţilor de români, au tremurat de spaimă grofii nemiloşi. Sufletul Crăişorului  Munţilor ne limpezeşte mintea, sentimentele şi acum. Peste două milioane de români urcă pieptiş muntele pentru a se închina la mormântul Sfântului Ardealului, Arsenie Boca. Se-ncălzesc şi stâncile Munţilor Apuseni când Nicolae Furdui Iancu, românul semeţ de Alba, cântă: “Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni!”. Ridică românii în picioare cântând: “Ardelean, copil de munte, ia ridică-ţi a ta frunte, şi te-nsuflă de mândrie, că eşti fiu de Românie!”. Furdui Iancu a înfiinţat o crescătorie de capre undeva, pe culmile Apusenilor. Urcă mereu povârnişurile cu o Dacie furgonetă şi le hrăneşte pe căpriţe. În spectacolele cu mii de români i se cere să cânte “Nu uita că eşti român, nu uita că eşti român, că sus la tine-n sat, popa Ioan te-a botezat, şi mama Stanca te-a ţinut un an la sân!”.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de