Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
De mai bine de un ceas, inginerul Coconea era chinuit de o băşină care când îşi făcea loc să iasă, când i se rostogolea înapoi în maţe cu un mârâit înfundat şi de rău augur. Domnul Coconea s-a sucit şi s-a tot învârtit în scaun, sperând s-o rezolve discret, cu un fâsâit controlat. Dar când şi-a dat seama că gazele, care de acum îi bolboroseau de-i făceau pe colegii Uşurelu şi Gogu Tănase să întoarcă intrigaţi capul spre el, ar putea să-l salte din scaun printr-o explozie în toată regula, a ieşit pe coridor şi s-a dus glonţ în spatele celor patru coloane de marmoră ce mascau oarecum intrarea în sala de consiliu. Şi a tras-o, simţind dintr-odată că i se desumflă şi stomacul, şi capul.
De mai bine de un ceas, inginerul Coconea era chinuit de o băşină care când îşi făcea loc să iasă, când i se rostogolea înapoi în maţe cu un mârâit înfundat şi de rău augur. Domnul Coconea s-a sucit şi s-a tot învârtit în scaun, sperând s-o rezolve discret, cu un fâsâit controlat. Dar când şi-a dat seama că gazele, care de acum îi bolboroseau de-i făceau pe colegii Uşurelu şi Gogu Tănase să întoarcă intrigaţi capul spre el, ar putea să-l salte din scaun printr-o explozie în toată regula, a ieşit pe coridor şi s-a dus glonţ în spatele celor patru coloane de marmoră ce mascau oarecum intrarea în sala de consiliu. Şi a tras-o, simţind dintr-odată că i se desumflă şi stomacul, şi capul.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
De mai bine de un ceas, inginerul Coconea era chinuit de o băşină care când îşi făcea loc să iasă, când i se rostogolea înapoi în maţe cu un mârâit înfundat şi de rău augur. Domnul Coconea s-a sucit şi s-a tot învârtit în scaun, sperând s-o rezolve discret, cu un fâsâit controlat. Dar când şi-a dat seama că gazele, care de acum îi bolboroseau de-i făceau pe colegii Uşurelu şi Gogu Tănase să întoarcă intrigaţi capul spre el, ar putea să-l salte din scaun printr-o explozie în toată regula, a ieşit pe coridor şi s-a dus glonţ în spatele celor patru coloane de marmoră ce mascau oarecum intrarea în sala de consiliu. Şi a tras-o, simţind dintr-odată că i se desumflă şi stomacul, şi capul.
Din nefericire, în dosul coloanelor, unde se ascundeau să fumeze fără să fie văzuţi de şefi atât funcţionarii de la serviciul financiar, cât şi proiectanţii din biroul apă-canal, unde lucra inginerul burlac Coconea, se nimeriseră la o ţigară secretara directorului, căreia Mihai Coconea nu-i era deloc indiferent, nebunateca de Mina de la aprovizionare şi gemenele Costea, de a căror gură era mai bine să te feteşti, fiindcă nu făceau altceva decât să clevetească şi să se laude cu bărbaţii care le confundau, făcându-le curte. Efectul uşurării a fost categoric. Femeile au amuţit şi a trebuit să treacă un timp până să-şi dea seama ce fusese bubuitura din penumbra unde se găsea Coconea. Normal ar fi fost să izbucnească în râs şi să-i facă nişte urări potrivite cu situaţia. Numai că femeile au scos un ţipăt sugrumat, ca şi cum cineva le-ar fi pus mâna în gât, şi au rupt-o la fugă care încotro, şi nu spre locurile lor de muncă.
De ruşine, Mihai Coconea nu s-a mai întors în birou şi timp de o săptămână nimeni n-a ştiut de soarta lui. Se vorbea chiar că s-a sinucis, iar comentariile tindeau să le incrimineze pe gemenele Costea.
Ce căutau caţele alea după coloane, se întrebau oamenii, vrând să spună astfel că soluţia lui Coconea fusese una legitimă. S-a dus bietul băiat – dovadă ce simţit era – într-un loc unde problema se rezolva cât se poate de civilizat. Dar ele, bârfitoarele dracului, de ce nu fumau la WC?
Secretara directorului, căreia inginerul îi arătase în câteva rânduri genul acela de simpatie ce duce, dacă e bine gestionată, la măritiş, l-a căutat în tot oraşul şi, cu un aer biruitor, l-a adus la serviciu. Ce i-o fi zis, ce i-o fi făcut, cum l-o fi convins? – se întrebau toţi, uitându-se după Coconea ca după un mântuit. Unii, ca să se dea mari în explicarea chestiunii, au evocat eternul feminin. Alţii au mers cu ideea şi mai departe, referindu-se la firea bărbătoasă a secretarei. Numai domnul Enache, de la aprovizionare, care era la zi cu evenimentele din politică, cunoştea adevărul. Şi-l cunoştea, întrucât colecta de pe internet tot felul de incidente jenante cu şefi de stat, premieri şi vedete, între care şi vreo patru pârţuri cu ecou internaţional. Păi, fata mea, i-a zis el secretarei, când i-a dat discheta să i-o arate lui Coconea, spune şi tu, se compară?!
De mai bine de un ceas, inginerul Coconea era chinuit de o băşină care când îşi făcea loc să iasă, când i se rostogolea înapoi în maţe cu un mârâit înfundat şi de rău augur. Domnul Coconea s-a sucit şi s-a tot învârtit în scaun, sperând s-o rezolve discret, cu un fâsâit controlat. Dar când şi-a dat seama că gazele, care de acum îi bolboroseau de-i făceau pe colegii Uşurelu şi Gogu Tănase să întoarcă intrigaţi capul spre el, ar putea să-l salte din scaun printr-o explozie în toată regula, a ieşit pe coridor şi s-a dus glonţ în spatele celor patru coloane de marmoră ce mascau oarecum intrarea în sala de consiliu. Şi a tras-o, simţind dintr-odată că i se desumflă şi stomacul, şi capul.
Din nefericire, în dosul coloanelor, unde se ascundeau să fumeze fără să fie văzuţi de şefi atât funcţionarii de la serviciul financiar, cât şi proiectanţii din biroul apă-canal, unde lucra inginerul burlac Coconea, se nimeriseră la o ţigară secretara directorului, căreia Mihai Coconea nu-i era deloc indiferent, nebunateca de Mina de la aprovizionare şi gemenele Costea, de a căror gură era mai bine să te feteşti, fiindcă nu făceau altceva decât să clevetească şi să se laude cu bărbaţii care le confundau, făcându-le curte. Efectul uşurării a fost categoric. Femeile au amuţit şi a trebuit să treacă un timp până să-şi dea seama ce fusese bubuitura din penumbra unde se găsea Coconea. Normal ar fi fost să izbucnească în râs şi să-i facă nişte urări potrivite cu situaţia. Numai că femeile au scos un ţipăt sugrumat, ca şi cum cineva le-ar fi pus mâna în gât, şi au rupt-o la fugă care încotro, şi nu spre locurile lor de muncă.
De ruşine, Mihai Coconea nu s-a mai întors în birou şi timp de o săptămână nimeni n-a ştiut de soarta lui. Se vorbea chiar că s-a sinucis, iar comentariile tindeau să le incrimineze pe gemenele Costea.
Ce căutau caţele alea după coloane, se întrebau oamenii, vrând să spună astfel că soluţia lui Coconea fusese una legitimă. S-a dus bietul băiat – dovadă ce simţit era – într-un loc unde problema se rezolva cât se poate de civilizat. Dar ele, bârfitoarele dracului, de ce nu fumau la WC?
Secretara directorului, căreia inginerul îi arătase în câteva rânduri genul acela de simpatie ce duce, dacă e bine gestionată, la măritiş, l-a căutat în tot oraşul şi, cu un aer biruitor, l-a adus la serviciu. Ce i-o fi zis, ce i-o fi făcut, cum l-o fi convins? – se întrebau toţi, uitându-se după Coconea ca după un mântuit. Unii, ca să se dea mari în explicarea chestiunii, au evocat eternul feminin. Alţii au mers cu ideea şi mai departe, referindu-se la firea bărbătoasă a secretarei. Numai domnul Enache, de la aprovizionare, care era la zi cu evenimentele din politică, cunoştea adevărul. Şi-l cunoştea, întrucât colecta de pe internet tot felul de incidente jenante cu şefi de stat, premieri şi vedete, între care şi vreo patru pârţuri cu ecou internaţional. Păi, fata mea, i-a zis el secretarei, când i-a dat discheta să i-o arate lui Coconea, spune şi tu, se compară?!
