Nu simulaţi, vă rog!

Anul 2009 va fi marcat de rezultatul a două evenimente importante: criza economică şi alegerile prezidenţiale.

În pri­vinţa combaterii crizei, deciziile Guvernului mă fac să fiu mai degrabă pesimist. Mărirea taxelor şi impozitelor, cu iluzia încasărilor mari la buget, este o mare greşeală în perioadă de criză. Stimularea plă­ţilor se face prin mic­şo­­ra­rea numă­rului şi dimensiunii taxelor. Mărirea lor duce la evaziune şi economie subterană. Greşeala pe care o face acum Guvernul Boc a făcut-o Guvernul britanic Brown. Care acum nu ştie pe unde să scoată că­maşa, fiind exemplu negativ în UE. Un pro­verb românesc spune că prostul în­vaţă din propria experienţă şi deşteptul din experienţa altuia. Din acest punct de vedere, n-am nici un dubiu în legătură cu poziţionarea tripletei Boc-Pogea-Videa­nu, decidenţii zilei în materie economică şi fiscală. Marele noroc al României, zilele acestea, vine de la BNR. În vijelia ce va veni, experienţa lui Mugur Isărescu e o garanţie că nu intrăm în colaps.

Al doilea eveniment începe deja să-şi aibă un contur clar. Dezbaterea publică a de­bu­tat o dată cu afirmaţia preşedintelui în funcţie potrivit căreia s-ar mai gândi în privinţa viitoarei sale candidaturi. Fiţe de vedetă! Nu există în prezent nici o mo­ti­va­ţie serioasă pentru a discuta despre e­ven­tuala lipsă a lui Traian Băsescu de la scru­tinul din noiembrie. Al doilea mandat este ceea ce-şi doreşte mai mult.

Ezi­tarea simulată vrea doar să creeze mai multă solidaritate în PD-L şi o mobilizare prin sensibilizarea propriului electorat. La tertipuri de imagine şi mecanisme elec­torale, actualul titular de la Cotroceni se pricepe cel mai bine. Nu mă aştept să ne facă vreo surpriză plăcută şi să nu candideze. E în pole position la popularitate şi intenţie de vot.

Ca de obicei, problema este a lipsei unui contracandidat valabil. Cele două partide parlamentare care pot conta în bătălia pentru prezidenţiale sunt PSD şi PNL. Să le luăm pe rând.

Social-democraţii îl vor alege pe Mircea Geoană drept candidat la Preşedinţie. Stimulat prin comandă politică să rămâ­nă în afara jocului graţie dosarelor, Adrian Năstase nu va candida. Era singurul care putea pune probleme serioase lui Traian Băsescu. Dar DNA şi ceva structuri de media îi vor reaminti mereu că este un corupt, că a furat, că e arogant şi că face mereu glume nepotrivite prin ironia de care nu mai poate scăpa. Pe scurt, un me­canism se pune automat în mişcare pentru a sublinia cât de păcătos e Năs­tase.

Mircea Geoană trebuie să spulbere câteva mituri create de adversarii săi. Acela de prostănac, apelativ rostogolit cu voluptate de mass-media. Şi cel de om slab, lipsit de fermitate, de scăldător în prea mul­te ape. Există argumente pentru po­liti­ci­a­nul Geoană. Ca nivel intelectual, e mult peste Băsescu. Evident, nu are experienţa de lup de mare agitată a şefului statului, iar pentru mulţi români asta contează cel mai mult. În viziunea unora, faptul că Băsescu îi trozneşte pe mai toţi e considerată o imensă virtute politică. Nu contează că avem acelaşi număr de kilometri de autostradă, aceleaşi spitale, aceleaşi şcoli. Le dă în bot? E cel mai bun!

În PSD, Geoană a reuşit o performanţă de neconceput acum câţiva ani. Să facă o schimbare de garnitură la vârful partidului, bazându-se pe Diaconescu, Ponta şi alţi tineri. Şi să-i treacă în rândul doi pe Iliescu, Cozmâncă, Mitrea. Toată lumea dădea ca sigură dezmembrarea PSD. Nu s-a întâmplat. După patru ani anevoioşi de opoziţie, în care imaginea partidului a fost făcută la DNA, Geoană a riscat să bată palma cu Băsescu pentru a guverna. A po­tolit astfel setea baronilor şi a liderilor partidului de şefie şi de acces la fonduri pu­blice. Acum se bazează puternic pe Van­ghelie, Mazăre şi Hrebenciuc, după ce s-a aşezat de două ori în jilţul de şef cu spri­jinul organizaţiilor din Ardeal şi Ba­nat. Geoană ştie să cadă în picioare de fie­care dată şi asta l-ar putea ajuta şi la pre­zidenţiale, dacă parteneriatul cu Bă­sescu nu-l va reţine să fie un adversar incomod.

Liberalii vor merge evident pe mâna lui Călin Popescu Tăriceanu. Are deja o bună experienţă anti-Băsescu. Dar e prea plin de sine şi degajă un soi de suficienţă periculoasă pentru orice prestaţie electorală televizată. Simpaticul Crin Antonescu n-are susţinere majoritară în PNL. Deşi discursul său era mult mai nimerit pentru un intelectual de dreapta, care să de­monteze agresivitatea bolnavă a celor cu miez roşu, dar cu o subţire pojghiţă portocalie.

În ciuda unei consacrate idei că Traian Băsescu este deja câştigător al celui de-al doilea mandat, eu spun că me­ciul se joacă. Dacă Geoană, Tăriceanu şi probabil încă un candidat independent îşi iau ro­lul în serios, s-ar putea să vedem că ten­din­ţa lui 51% se duce spre schimba­re. Şi oricare dintre ei ar putea cumula în turul doi voturile anti-Băsescu. Problema este să fie unul care crede într-adevăr în competiţia fermă şi onestă cu actualul şef al statului. Să nu simuleze.