x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Numai dupa merit

0
Autor: Tudor Octavian 18 Ian 2006 - 00:00
Numai dupa merit


In mahala, daca erai primul la invatatura, nu insemna ceea ce insemna acelasi lucru in liceele din centru.

Cunoasterea unei limbi straine nu era nici ea o virtute. Totusi, cand un scolar se ineca in Dunare, lumea vorbea ca de disparitia unui elev stralucit. Naiba stie cum se facea, dar toti inecatii avusesera nota zece pe linie si vorbeau franceza la perfectie. In singurul an in care s-a inecat un perfect vorbitor de engleza, in mintea de copil a lui Vasile B. s-a petrecut o inversare a efectului cu cauza. A inceput sa urasca limbile straine, iar cand un profesor de aritmetica i-a dat, ca sa nu-i strice media, zece in loc de opt, a protestat la director.
Si tu ce-ai vrea? L-a intrebat profund nedumerit directorul. Eu vreau - a zis Vasile B. cu gandul la elevii cu zece pe linie care se inecau in iulie si august - atat cat merit, adica opt. Se vede insa treaba ca Vasile B. nu era singurul din oras care patise inversarea efectului cu cauza, fiindca directorul l-a chemat pe profesor si l-a pus sa-i dea nota 6.
Tot anul, copilul Vasile B. n-a facut altceva decat sa scrie plangeri la inspectoratul scolar local si apoi la Bucuresti, ca sa primeasca exact ce merita: nota 8. Pe unii inspectori, tenacitatea pustiului ii induiosa si interveneau sa i se dea 9, pe altii ii enerva si faceau referat ca sa fie pedepsit cu nota 4. Dar de ce toti cei cu care avea de-a face se incapatanau sa nu-i dea nota 8, Vasile B. nu putea sa inteleaga. Sa fi avut alta varsta, probabil c-ar fi bagat de seama ca, din ziua de 23 August 1944, in Romania nimeni nu mai stia care sunt cauzele si care efectele. Zapaceala din mintea lui Vasile B., in comparatie cu inversarea logicii in toata tara, ar fi putut sa para o simpla incapatanare de copil. Dar asta numai daca pierdem din vedere cauza. Efectul e ridicol sau maret dupa cum e si cauza. Poate in subconstient Vasile B. socotea ca un 10 pe toata linia si mai ales nemeritat il ineca direct in mare. In partea constienta a fiintei sale, Vasile B. punea meritul mai presus de orice, si de noroc, si de bunavointa, si de mersul treburilor in toata tara.

Bai, Vasile, l-a luat mai tare profesorul de romana, singurul de altfel care nu-l considera pe elev sarit de pe fix, fiindca se apropia sfarsitul celor opt clase si el reclama in continuare chiar si la Minister ca nu primise nota pe care o merita, mai tembelule, da’ de unde stii tu ca meritai 8? Cu ce instrument masori meritul? Ai sa fii un nefericit toata viata. Ceilalti iau viata asa cum e, iar tu vrei sa o meriti.
Dar daca eu primesc ce nu merit, a intrebat Vasile B. cel indaratnic, or sa invieze oare bietii copii care s-au inecat, desi aveau 10 pe linie?
That is the question! Altfel n-are rost sa mai vorbim.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   vasile

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de