x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Numai gândul muşcăturii “Vulpii” provoacă turbare

0
Autor: Razvan Belciuganu 14 Ian 2009 - 00:00

Numirea chestorului Virgil Ardelean în fruntea serviciului secret al “Internelor” nu îi scandalizează pe unii politicieni, ci le provoacă frica. Bâlbâiala, isteria, măsurile radicale sunt urmarea unei senzaţii reflexe de uitat în urmă, când “vulpea” s-a deghizat în “copoi”. Se văd în postura de pradă a “vulpii”, care le dă câte-o labă drăgăstoasă pe spate şi-i întoarce prin upercut tandru ca să-i gâdile pe burtă.



Frica supremă este aceea că serviciul secret al “Internelor” nu a primit în frunte un om de paie, un bărbat de partid, ci un individ necontrolabil, care ţine cu PD-L tot atât cât a ţinut cu Convenţia Democratică, care este omul lui Traian Băsescu tot atât cât a fost şi omul lui Adrian Năstase. Care vânează PSD-işti tot aşa cum zgârie şi PNL-işti. Care îi zâmbeşte lui Mircea Geoană la fel precum îi surâdea până mai ieri lui Radu Timofte. Care ascultă spăşit ordinele Cotroceniului aşa cum pocnea din călcâie şi la dorinţele lui Ioan Talpeş. Care îl protejează pe Gabriel Oprea întocmai precum l-a protejat pe Vasile Blaga.

Pe fostul premier al României Adrian Năstase l-a luat gura pe dinainte în emisiunea de după-amiază a Antenei 3 moderată de Dana Grecu şi a dezvăluit că în culisele guvernării PD-L – PSD chestiunea împărţelilor de partid a mers până în străfundurile Ministerului Administraţiei şi Internelor: numirea şefului poliţiei o face PD-L-ul, iar PSD-ul dă şeful Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă. Cum, un ministru de Interne nu lasă problemele partidului la uşă? Un ministru nu-i un administrator al problemelor interne ale României? Politica fără fundiţe şi panglicuţe electorale e tare urâtă. Aşadar, sectoristul trebuie să înţeleagă faptul că pe şeful său de secţie îl pune partidul aflat la putere pe bulevardul cel mai lat, poliţistul de la investigaţii criminale trebuie să priceapă că dacă hoţul sau criminalul a cotizat la partid e liber ca pasărea cerului, iar cel de la investigarea fraudelor nici măcar să nu se gândească să dea drumul la dosarul acela cu privatizarea păguboasă.

Având în vedere forţa organizaţiilor locale ale celor două partide, pesemne că s-a negociat, pe lângă şef de judeţeană de poliţie şi de şef de poliţie la oraş, şi ca pompierii să meargă fără sirene şi mai uşurel la casa aflată în incendiu a vreunui PNL-ist, iar jandarmii să întoarcă ochii de la “ultraşii” tocmiţi să rezolve diferite probleme. În acelaşi timp, poliţiştii de frontieră ştiu cum să controleze TIR-urile de partid, trimiţând câinii antidrog la bucătărie, fiindcă traficantul plăteşte procent cui trebuie. Probabil că şi şeful de post din Dăbuleni şi cel din comuna clujeană Margău au de primit nominalizarea în plic de la partide.

Chestorul Virgil Ardelean n-a fost numit de la pensie în fruntea “doi ş’un sfert”, cum s-a tot insinuat. Până mai ieri a comandat o direcţie generală a ministerului foarte importantă, dar mai discretă, cea de “operaţii”. Toate misiunile “Internelor” sunt coordonate din acel punct şi până şi nevoile bugetare în ceea ce priveşte ordinea şi siguranţa publică sunt centralizate acolo.  Nominalizarea sa în fruntea serviciului secret are sprijinul unei bune bucăţi din PSD, iar susţinerea sa de către Gabriel Oprea nu este conjuncturală şi nici măcar nu ţine de anticul “Caritas”.  Revolta celorlalţi membri de partid este datorată refuzului de a fi încurcaţi în aţele şi iţele “Vulpii”.

“Vulpea” ar fi putut promite urmărirea unor piste, dar nu s-ar fi limitat la atât. Oricine ar fi la vârful serviciului secret, informaţiile se strâng în morman. Contează cine le citeşte, le doseşte şi  mai ales cine le foloseşte.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de