x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Numele eroului pe cruce şi pe şcoală

4
Autor: Florin Condurateanu 06 Iun 2013 - 22:50
Când s-a ridicat noua firmă a şcolii şi s-a fixat pe fruntea locaşului şcolar din inima Moldovei sutele de oameni au aplaudat. Pe şcoala din comuna Crăcăuani ­ judeţul Neamţ stătea acum noua ei denumire Şcoala Gimnazială “Gheorghe Săvinescu”. Numele vechiului director şi învăţător al şcolii se odihnea acum pe şcoala pe care o slujise cu dăruire. Numele învăţătorului Gheorghe Săvinescu se mai află pe o cruce, pe un mormânt, undeva departe de ţară, în îndepărtatul Est. Pentru că locotenentul în rezervă, învăţător Gheorghe Săvinescu murise ca un erou în războiul de reîntregire a ţării atunci când oştirea română a dat lupte grele pentru ca România să fie iarăşi rotundă şi întreagă. Să fie România iarăşi aşa cum strigase cu bucurie băieţandrul în 1918, în decembre al Unirii, şi anume “Trăiască România dodoloastă”. Adică rotundă şi bună de mângâiat. România ca o pâine caldă, România ca o inimă sentimentală. Învăţătorii  totdeauna au ţinut pe umeri România, oameni cu suflet mare şi leafă mică trudind să înveţe carte şi limbă română generaţii şi iar generaţii. Iar când fulgerau obuzele armatelor cotropitoare învăţătorii au pus mâna pe puşcă şi au murit pentru apărarea pământului nostru drag. Aşa a făcut şi dascălul erou Gheorghe Săvinescu, al cărui nume se află de câteva zile pe fruntea şcolii din comuna nemţeană Crăcăuani. Familie de învăţători, învăţător directorul şcolii Gheorghe Săvinescu, învăţătoare soţia lui, învăţători fraţii şi cumnaţii, învăţătoare una dintre fiice. A plecat să-şi facă datoria pentru neam cu puşca în mână directorul învăţător de ţară Gheorghe Săvinescu. El locotenentul mobilizat pe frontul de Est avea sub comandă opt soldaţi, ţărani şi ei. S-au dus să dezrobească Basarabia şi să o aducă din nou la pieptul Ţării Mamă. Pe frontul împotriva Imperiului Sovietic într-una din nopţi învăţătorul Săvinescu a primit misiunea ca alături de un oştean din plutonul lui să meargă târâş şi să cerceteze câmpul din spatele tranşeelor ruseşti. Nu s-a mai întors. A căzut în mâinile colosului armat sovietic.  A fost găsit de regimentul românesc peste câteva zile pur şi simplu mutilat şi aruncat lângă o pădurice. Fuseseră prinşi de către ruşi locotoenentul învăţător Gheorghe Săvinescu şi camaradul lui în timpul misiunii de cercetare. A fost chinuit fără milă, bătut sălbatic până la desfigurare ca să-şi trădeze camarazii, să spună unde se aflau soldaţii români, câte tunuri aveau şi ce poziţie ocupau. N-a scos o vorbă de trădare dascălul locotenent în rezervă Gheorghe Săvinescu. Şi l-au ucis în bătaie şi în chinuri greu de imaginat. Acolo departe de ţară, unde s-a jertfit pentru România Mare, stă scris pe o cruce de lemn roasă de ploi şi vreme “Locotenent învăţător Gheorghe Săvinescu”. Laudă oficialităţilor din judeţul Neamţ, ca şi Ministerului Învăţământului că numele fostului director, al fostului învăţător Gheorghe Săvinescu înseamnă denumirea de acum a Şcolii Gimnaziale din comuna Crăcăuani. În întunericul nopţii de 19 spre 20 septembrie 1941, înainte de a pleca în misiunea fatală, directorul învăţător a scris câteva rânduri soţiei şi copiilor. “Mă rog la Bunul Dumnezeu ca această scrisoare să nu fie testament. În cazul în care acest lucru se va întâmpla, să nu mă plângeţi. Fiţi încrezători în steaua voastră şi în steaua neamului nostru.” Peste timp, la 2 ani de la moartea eroului, una dintre fetiţe, de 14 ani avea să scrie şi ea o poezie adresată tatălui îngropat departe de ţara pe care o slujise până la sacrificiu. “Ne-ai spus că-ţi faci datoria, dar pentru neam şi pentru ţară/ Ne-ai mai spus cu ochii în lacrimi/ Şi cu glas tremurător să nu o supărăm pe mama şi pe noul învăţător/. În numărul din 1942 revista “Apostolul” a Asociaţie Învăţătorului îl punea pe eroul Gheorghe Săvinescu pe prima pagină.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de