x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Nuntă fără dar

Nuntă fără dar

de Ştefan Mitroi    |    25 Ian 2012   •   21:00

Se petrece sub ochii nostri, sub ochii inimilor noastre, mai precis, cea mai frumoasa poveste a ultimelor douazeci si doua de ierni. O poveste cu oameni nu doar reali, ci adevarati, asa cum nu prea mai credeam sa existe pe aceste meleaguri, unde criminalii de profesie, indeosebi cei de profesie politica, au fost invatati inca de mici ca victimele, desi avertizate asupra crimei ce se pune la cale, nu vor riposta altfel decat mioritic, adica printr-o nunta. Nunta a inceput, dar nu asa cum se asteptau ei.

S-a intamplat ca tocmai in aceasta perioada sa plec intr-o calatorie peste hotare, lasand acasa o Romanie tacuta, aproape moarta, pentru a gasi la intoarcere o tara mai vie ca oricand, nu doar trezita din mutenie si resemnare, ci stand in picioare, cu sira spinarii dreapta, vorbindu-i lumii cu voce clara, puternica, despre nevoia ei de onoare si demnitate. Pe acestea doua au incercat sa le marun­teasca sub picioare cei impotriva carora s-a pornit nunta.

Foamea e dureroasa nu atat din pricina junghiurilor pe care le simti in burta, cat din cauza chinului la care ti-este supus sufletul, atunci cand te trezesti, spre mijlocul sau chiar spre capatul vietii, si vezi ca trebuie sa stai in genunchi, ca sa poti aduna firimiturile cazute de la masa celor care ti-au furat painea.

Tot asa si atunci cand nu-ti ajung banii de caldura! Mai greu decat frigul din casa ta e de suportat frigul din sufletul lor sau din ceea ce le tine loc de suflet. Poti accepta faptul ca esti bolnav, dar nu poti accepta gandul ca ei se folosesc de boala ta pentru a te trata ca pe o carpa! Daca-i p-asa, ce-ar fi sa le dai satisfactie si sa incepi sa stergi cu dumnealor pe jos?

Socotitorii lor spun ca suntem 22 de milioane, in vreme ce in povestea de care vorbesc intra zi de zi doar cateva mii. Sa le amin­tim ca fiecare dintre noi e Romania? De-ar fi numai unul, si ar fi toata Romania acolo! Dar asa, cu cateva mii de Romanii adunate la un loc?

Toate vorbind aceeasi limba! Toate avand acelasi lacrimi in ochi! Toate impartasind aceeasi speranta! Romania lor e pe margine, cu pulanul in mana, gata sa indoaie Romania noastra de spinare. Spinarea e bunul nostru cel mai de pret, ingamfatilor! Peste foame se mai poate trece cu ve­derea. Si peste frig. Ca si peste lipsa de bani. In general, peste tot ce inseamna saracie. Nu insa si peste nevoia de ne tine spinarea dreapta. Asta e tot ce ne-a mai ramas. Fara asta am fi, asa cum voi va doriti, o biata gloata alcatuita din cateva milioane de nimeni.

Chiar in aceste clipe, in care povestea Romaniei noastre merge mai departe, se aude cum incepeti sa muriti de frica. Si cum vi se face mititel dispretul. Si cum vi se transforma in cioburi atotputernicia. Si cum va cautati gaurile in care va veti ascunde. Poate ca, intr-o zi, unii dintre voi ar putea sa devina de-ai nostri.
Pentru asta trebuie ca mai intai sa va fie rusine. Numai printr-o imensa rusine va puteti spala de vinovatie. Uite, tocmai s-a pornit ninsoarea! Credeti ca intam­plator? Nu, tine de frumusetea povestii in care Miorita a hotarat sa-i pofteasca pe ucigasii stapanului sau la o altfel de nunta!

×
Subiecte în articol: editorial