x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„O, biet actor...”

0
Autor: Florin Condurateanu 11 Iun 2019 - 07:30
„O, biet actor...”


Nu se simţea bine, erau semne că în organismul ei se coace o furtună. Fiul şi nora au rugat-o să anuleze spectacolul din nordul Bucovinei. N-a acceptat. Şi-a ţinut cuvântul totdeauna şi nu putea să-şi dezamăgească admiratorii. Drum lung, consum de suflet şi minte în interpretarea cântecelor, la finalul recitalului, în aplauzele frutunoase, în ovaţiile sutelor de oameni, marea cântăreaţă a ieşit din scenă, s-a lungit pe o canapea, deodată a scos un ţipăt sfâşietor şi a murit. Maria Lătăreţu. S-au spart vasele din creier, nimic nu mai era de făcut. A murit, practic, pe scenă artista binecuvântată de Cel de Sus cu o voce îngerească, curgea vocea Mariei Lătăreţu ca un izvoraş cristalin de munte. S-a ridicat la cer cântăreaţa-simbol a folclorului românesc, artista care şi-a închinat toată viaţa artei ei, dăruită cu inimă mare neamului. A murit, de asemenea, pe culoarul cu cabine de la Teatrul Nottara, un alt actor îndrăgit, Emil Hosu, simpaticul june prim al ecranului românesc, bărbat fermecător, cu figură de om bun, fără ascunzişuri. L-a trădat inima pe Emil Hosu, şi-a dat ultima suflare în faţa colegilor de scenă disperaţi, în braţele iubitei lui, actriţa Catrinel Dumitrescu. Un uriaş al scenei şi ecranului, George Constantin, s-a ridicat la îngeri mult prea devreme. Monumentalul Burebista din film, bărbatul limpede în gândire din filmul „Puterea şi Adevărul”, conducătorul gangsterilor autohtoni, manierat şi diabolic, Semaca din „Mâinile curate” George Constantin suferea de o boală gravă de cord. Nu s-a menajat, a tăcut şi şi-a muşcat buzele de suferinţă chiar pe scenă, dar şi-a probat în fiece seară dimensiunea teribilă a talentului său. S-a petrecut o scenă de neuitat, la câteva săptămâni după moartea marelui actor. Făcând ordine în cabina lui, machieuza a izbucnit în plans: a descoperit o mantie a lui George Constantin dintr-o piesă de epocă, buzunarele erau doldora de tuburi goale de nitroglicerină, pe ascuns înghiţea pilulele de salvare, interpreta rolurile cu groaznice dureri de inimă şi nu se văita nimănui. „O, biet actor, o biet artist, viaţa e un teatru trist!”.

 

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de