x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O campanie bleagă (incă)

0
Autor: Ion Cristoiu 19 Noi 2007 - 00:00

Dacă preşedintele ar fi avut instincte politice sănătoase, ar fi anunţat că renunţă la Referendum. Ar fi fost o lovitură deşteaptă.



Pănă la Referendum a mai rămas doar o săptămănă. De regulă, temperatura unei campanii se ridică in ultimele zile dinaintea votului. Pănă acum, şi pe fondul unor evenimente cu un puternic impact emoţional (criza din Italia), opinia publică n-a dat in clocot la găndul că la 25 noiembrie 2005 va fi un Referendum privind o anume formulă de vot uninominal. Nu ştim ce se va intămpla in această săptămănă. Sigur e insă că Traian Băsescu trebuie să ia in calcul un adevăr: mobilizarea electoratului la Referendum, dar şi atmosfera pregătitoare sunt esenţiale pentru unul dintre singurele instrumente pe care le are la dispoziţie. Subiectul Referendumului trebuie să fie o preocupare de prim rang a populaţiei.


Criteriile pentru a concluziona dacă subiectul trece drept crucial pentru romăni constau in prezenţa la vot şi in atmosfera din campania electorală. Despre prezenţa la vot nu ne putem pronunţa deocamdată. Ne putem, in schimb, pronunţa asupra atmosferei pregătitoare. Pentru Traian Băsescu şi adepţii Referendumului, o putem considera dezastruoasă. Nu s-a organizat nici o dezbatere tv mai acătării, nu s-a stărnit nici o controversă căt de căt. Practic, votul uninominal infăţişat de Traian Băsescu in teremeni pompoşi - reformarea clasei politice, să facem curăţenie!, lichidarea clientelismului politic - nu provoacă nici o tresărire. Domnul preşedinte nu osteneşte să acuze un blocaj mediatic meşterit de oligarhii din presă. Se iluzionează sau se hărjoneşte demagogic. Ziarele şi televiziunile, dependente de tiraj şi de rating, sunt conştiente că votul uninominal nu interesează pe romăni. De aceea, presa s-a concentrat pe subiecte cu adevărat pasionante, pentru că ele aparţin fie interesului economic (criza din Italia), fie interesului telenovelistic (cazul Elodia). Profesioniştii media nu s-au inşelat. Intălnirea preşedintelui de la GDS a trecut practic neobservată. Ratingul dialogului de la Realitatea TV n-a sărit peste margini. E limpede că explicaţiile lipsei de interes a opiniei publice sunt altele decăt cele invocate de Traian Băsescu sub semnul trucului său de a poza in victimă:


1) Asumarea răspunderii de către Guvern pentru Legea votului Uninominal.
Dacă preşedintele ar fi avut instincte politice sănătoase, ar fi anunţat că renunţă la Referendum. Ar fi fost o lovitură deşteaptă. Trecerea prin Parlament a unei Legi rătăcite prin hăţurile procedurale putea fi pusă foarte bine pe seama presiunii exercitate de ameninţarea cu Intoarcerea la Popor. Fără să-l coste nimic, Traian Băsescu s-ar fi pricopsit cu un insemnat capital electoral. Realitate mult inlesnită şi de credinţa marii majorităţi a electoratului că Traian Băsescu invoca Refendumul doar ca mijloc de presiune. Domnul preşedinte e insă orbit de furie impotriva lui Călin Popescu Tăriceanu. Mai ales după suspendare, actele sale politice n-au lăsat să se inţeleagă un alt scop decăt răzbunarea pe cei care au indrăznit să-l trimită in concediu timp de o lună. De aici manevre aberante din perspectiva interesului naţional (cultivarea extremiştilor maghiari pentru a lovi in liderii UDMR), sau chiar din perspectiva interesului propriu (transformarea in chibiţ electoral al PD şi PLD, formaţiuni duşmane ale PNL, curtea făcută PSD).


Ura faţă de Călin Popescu Tăriceanu l-a impins pe Traian Băsescu să convoace Referendumul sub pretextul că adevăratul uninominal e cel al domniei sale: uninominalul in două tururi. Un Referendum se convoacă, potrivit Constituţiei, pentru o problemă de interes naţional. O astfel de problemă o constituie trecerea de la votul pe liste la votul uninominal şi nu trecerea de la o formulă de vot uninominal la o altă formulă. Cum să produci o emulaţie naţională pentru o chestiune strict tehnică, ţinănd de votul uninominal, in condiţiile in care marea majoritate a cetăţenilor nu ştiu să deosebească intre votul pe listă şi votul uninominal? Asumarea răspunderii de către guvern l-a obligat pe Traian Băsescu să evite trucul său obişnuit - crearea unui conflict la o realitate ce nu se defineşte prin conflict. Dar nu numai atăt.


Prin adoptarea votului uninominal disputa nu mai este vot pe listă - vot uninominal. In consecinţă, Traian Băsescu a rămas fără adversari. Toate succesele sale de pănă acum s-au bazat pe supradimensionarea unui duşman existent. De astă dată insă, preşedintelui nu i se mai opun adversarii votului uninominal. Excepţie făcănd PRM, toate partidele aplaudă votul uninominal. Ba mai mult, PSD e de acord cu formula votului majoritar uninominal in două tururi. PNL a adoptat o poziţie deşteaptă. Cea de a nu-l contrazice pe Traian Băsescu. Şi astfel Traian Băsescu boxează cu umbra sa.


2) Traian Băsescu işi justifică Referendumul invocănd formula sa de vot uninominal drept o cale de a reforma clasa politică. Apelănd la trucurile din campania electorală a lui 2004, domnia sa lansează etichetări gen listaci, şi indemnuri, gen să trecem la curăţenie! Reformarea clasei politice e insă un ţel abstract, incapabil să genereze emoţie. E greu de crezut că romănii văd vreo legătură intre reformarea clasei politice şi imbunătăţirea vieţii lor cotidiene.


Pănă şi alegerile parlamentare şi prezidenţiale nu mai reuşesc să scoată oamenii la vot. După 17 ani de democraţie, romănii au inţeles că votul nu aduce schimbări spectaculoase in viaţa lor. Cum să-i faci să creadă că un lucru atăt de general - reformarea clasei politice - le-ar putea influenţa in vreun fel nivelul de trai? Cu atăt mai greu e de a-i face să se pasioneze de reforma clasei politice actuale cu căt, spre deosebire de alegerile parlamentare şi prezidenţiale, romănilor nu li se oferă nici o alternativă la actuala clasă politică. Domnul preşedinte vorbeşte de o nouă clasă politică virtuală. In nici un moment, domnia sa nu poate spune: prin votul uninominal vor pleca de la putere X şi Y şi vor veni in locul lor A şi B.

Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial,   politice,   votul,   uninominal

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de