O carte despre tinereţea lui Stalin

Daca Imperiul Tarist nu ar fi impus, la sfarsitul secolului al XIX-lea, limba rusa ca limba de invatamant obligatorie in Georgia, poate ca Sta­lin nu ar fi invatat ruseste si nu ar fi devenit dictatorul sangeros de mai tarziu. Iata doar una din concluziile care se degaja din excelenta carte scrisa de Simon Sebag Montefiore despre tineretea lui Stalin, aparuta in 2007 si care este tradusa treptat peste tot in lume.

Daca marxismul nu ar fi avut o puternica dimensiune internationalista, Stalin nu ar fi reusit niciodata, in ciuda trecutului sau revolutionar, sa se impuna, cu accentul sau georgian, in lupta pentru putere la Moscova dupa moartea lui Lenin si in general dupa victoria revolutiei bolsevice. Daca mama lui Stalin nu s-ar fi zbatut ca o leoaica si nu ar fi facut sacrificii enorme (care au inclus, probabil, si unele favoruri sexuale acordate unor 'protectori' ai familiei), Stalin n-ar fi fost trimis la seminar, ar fi ramas probabil un ins incult si s-ar fi facut pantofar sau cizmar, asa cum dorea tatal sau. Enormi de multi 'daca' tasnesc cu o enorma forta interogativa din aceasta carte care colcaie de detalii tulburatoare.

Daca tanarul Stalin ar fi iubit ceva mai mult literatura poate ca nu ar fi ales calea revolutionara si ar fi continuat sa scrie poezie… Pentru ca, noteaza Montefiore, 'inainte de a se face cunoscut ca revolutionar, Stalin fu admirat in Georgia ca poet'. Iar cateva dintre poemele sale scrise probabil pe la 15 sau 16 ani au fost si publicate intr-un ziar si apreciate de cel mai mare poet georgian de atunci, Ilia Tchavtchavadze. Acest episod al pasiunii lui Stalin pentru poezie nu poate sa nu ne aminteasca de faptul ca Hitler a vrut in tinerete sa devina pictor… Greu de spus daca poemele scrise in georgiana de Stalin sunt mai bune decat desenele ramase de la Hitler. Ceea ce se impune mai degraba din aceste detalii biografice, atat in cazul lui Hitler cat si in cazul lui Stalin (pentru ca nu putem sa nu-i comparam) este faptul ca nici unul si nici altul nu erau inculti. Iar citind cartea lui Simon Sedbag Montefiore descoperim chiar ca Stalin era mai instruit decat Hitler, in orice caz citea mai mult, ii placea teatrul si a incercat serios sa invete germana si engleza.
Cei doi dictatori nu s-au intalnit in mod oficial niciodata, dar nu este exclus sa fi trecut in mod intamplator unul pe langa altul, in 1913, pe strazile Vienei sau prin parcul castelului Schönbrun. Hitler avea atunci 23 de ani si incepea sa-si elaboreze teoria antisemita a suprematiei rasiale. In timp ce Stalin, care avea 35 de ani, invitat de Lenin pentru cateva saptamani la Viena, incerca sa scrie un articol despre problema nationalitatilor si despre cum trebuia revolutia bolsevica sa se situeze in fata acestui mare mozaic uman care era Imperiul Tarist. Atat Stalin cat si Hitler erau fascinati, la Viena, de spectacolul public oferit de batranul Imparat Franz Josif care traversa orasul intr-o superba caleasca urmat de o impresio­nanta garda personala calare.
Pentru a relua firul lui daca… Daca in Imperiul Tarist n-ar fi existat atata coruptie Stalin ar fi putrezit mult si bine in inchisorile sale. Pentru ca tanarul revolutionar georgian, care ataca banci pentru a-l aproviziona cu bani pe Lenin, a fost de foarte multe ori arestat si deportat in diverse zone ale Rusiei precum si in Siberia. Si in general de fiecare data a evadat pentru ca orice se putea face, cu bani, in corupta lume tarista. De altfel, sistemul concentrationar tarist i s-a parut lui Stalin de un laxism inadmisibil, si tocmai pentru ca ii cunostea atit de bine faliile, cind a venit el la putere, a dat ordin sa fie concepute lagare din care sa nu mai poata scapa nimeni.
Si tot asa, daca Stalin n-ar fi avut inca din copilarie un brat partial anchilozat n-ar fi scapat de recrutare in 1914 si ar fi fost probabil trimis pe frontul primului razboi mondial, ceea ce i-ar fi atenuat sansele de a deveni lider revolutionar.
In fata unei astfel de carti de o mare densitate biografica, cititorul incearca de fapt sa gaseasca un raspuns la aceasta tulburatoare intrebare: cum isi construieste istoria moderna dictatorii? Pentru ca toti, de la Stalin, la Hitler, de la Mussolini la Mao, sunt modelati intai de un anumit context uman si cultural, revolutionar si politic, de criza si de razboi, pentru a deveni apoi actori ai istoriei si violatori ai ei.
Si in cazul lui Stalin si in cazul lui Hitler multi istorici au incercat sa gaseasca cheia evolutiei lor de mai tarziu in biografia copilariei si a adolescentei, in frustrarile lor si in suferintele lor initiale, chiar in sexualitatea si in bolile lor… In ce-l priveste pe Stalin, inca din perioada cand devenise pe jumatate rebel pe jumatate bandit in Georgia, se stie ca era lipsit de scrupule dar si gata sa-si riste viata, extrem de suspicios dar si plin de ener­gie, paranoiac dar si devotat ideologiei marxiste pana la fanatism. Si totusi, intr-o epoca a culturii revo­lu­tio­nare si a cultului pentru re­vo­­lutie, Stalin nu a fost decat un tanar revolutionar prin­tre alte mii de tineri re­vo­­lu­tio­nari la fel de decisi care el sa schimbe fata lumii. Prin ce alchimie de in­tam­plari si de situatii s-a ridicat el, Stalin, deasupra altora, iata marele mister care rezida in mili­oa­ne de detalii imposibil de captat in toata complexita­tea lor de creierul uman.