x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O criză globală?

0
Autor: Daniel Daianu 13 Iun 2007 - 00:00

Nu mă aştept la o prăbuşire financiară pe arii largi, ca in deceniile trecute, deşi o recesiune poate avea loc. Mai ales că deficitul mare extern la nivel global este in ograda SUA.



Intr-o dezbatere la un post tv am fost intrebat cu privire la perspectiva unei crize globale pe plan economic. Moderatorul a adus in discuţie declaraţii recente ale preşedinţilor băncilor centrale din SUA (Fed), euroland (BCE) şi Japonia.

O criză globală este ceva extrem de serios, fie că apare pe plan financiar, fie că şocul vine din altă parte (cum a fost cu preţul ţiţeiului acum căteva decenii). Finalmente, ea se reflectă in scăderea activităţii economice in mai multe arii ale spaţiului mondial. Merită să amintesc căteva episoade. Ca urmare a războiului din Vietnam, inflaţia in SUA ajunsese la un număr de două cifre. Plusul mare de dolari a insemnat lichiditate in exces pe pieţele internaţionale, care a finanţat cu costuri mici deficite ale ţărilor subdezvoltate. Paul Volcker a fost numit la conducerea Fed-ului (banca centrală a SUA) cu misiunea de a strangula inflaţia. Creşterea puternică a dobănzilor Fed-ului a provocat tensiuni in lanţ in bilanţurile multor ţări latino-americane ce erau masiv indatorate, a condus la imposibilitatea ca unele dintre ele să-şi poată onora obligaţiile. Un alt episod este criza din Asia de Sud-Est, in deceniul trecut. Ea a fost provocată de o liberalizare prematură a contului de capital in condiţiile in care monedele locale erau "lipite" (pegged) de dolarul SUA, piaţa americană fiind principalul debuşeu de export. Supraindatorarea sectorului privat a condus la crize de incredere şi fuga capitalului străin. Asiaticii şi-au revenit după căţiva ani de mare chin dănd măsura capacităţii lor de export şi a competitivităţii ridicate (spre deosebire de cele mai multe ţări din America Latină). Prăbuşirea financiară din Rusia in 1998 are la origine o supraindatorare pe termen scurt a bugetului public şi fixarea cursului rublei. Aş mai aminti episodul LTCM din 1998, un fond de investiţii (hedge-fund), care era hiperexpus faţă de economiile emergente şi a cărui prăbuşire putea lovi in stabilitatea sistemului financiar american; a fost nevoie de o intervenţie indirectă a Fed-ului pentru a se limita stricăciunile.

Aceste episoade şi altele sunt legate de evoluţii in finanţele mondiale, pe fondul accentuării globalizării, al deschiderii pieţelor financiare. Cănd dezechilibrele sunt mari şi politici naţionale imprudente proliferează, creşte probabilitatea declanşării unor crize care să depăşească graniţe locale.

Există semne acum care să amintească de circumstanţe ce au precedat crize in trecut? Voi evoca căteva repere. Deficitele externe foarte mari ale SUA in acest deceniu au insemnat surplus de active financiare americane achiziţionate de străini nu neapărat cu braţele deschise. Sunt indicii care indică lichiditate in exces pe piaţa mondială, ce nu are cum să nu conducă la puseuri inflaţioniste. De aici rezultă acţiunile Fed-ului şi ale BCE de a ridica sistematic dobănzile de politica monetară. Faptul că randamentul la obligaţiuni americane pe 10 ani a depăşit 5% arată un alt fel de expectaţii pe termen mai lung; adică s-ar trece dintr-o perioadă de inflaţie scăzută, cu dobănzi scăzute, intr-o perioadă cu inflaţie mai inaltă, care reclamă inăsprirea politicilor monetare. Dobănzi mai inalte ar mări serviciul datoriilor publice şi ar face mai costisitor creditul - ceea ce ar afecta nivelul activităţii economice. Bursele au reacţionat vizibil la creşterea dobănzilor.

De meditat este şi la răspăndirea derivativelor legate de credit; din păcate, ele nu asigură suficienta transparenţă privind riscurile asumate de indatoraţi şi asigurători. Avem in plus situaţia specială a fondurilor de investiţii "hedge fund", care operează foarte netransparent. In fine este de amintit existenţa unor "bubbles" pe pieţe imobiliare din SUA, Marea Britanie, Spania etc. Toate acestea conturează o stare de fapt care poate conduce la fuga de capital la un moment dat, cu efecte asupra unor economii emergente.

Dar nu mă aştept la o prăbuşire financiară pe arii largi, ca in deceniile trecute, deşi o recesiune poate avea loc. Mai ales că deficitul mare extern la nivel global este in ograda SUA. Multe din economiile emergente (in Asia) au rezerve valutare condiderabile şi cursurile de schimb sunt mai flexibile. Pentru evitarea unor efecte de contagiune severe contează mult coordonarea măsurilor intre marile bănci centrale.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de