x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O decizie crucială pentru securitate

0
Autor: Radu Tudor 22 Mai 2008 - 00:00
O decizie crucială pentru securitate


Cine nu înţelege că securitatea naţională nu se pătează cu interese meschine, financiare sau de politică internă, merită abandonat în hangarul istoriei



Nota Departamentului SUA al Apărării privind posibila vînzare în România a 48 de avioane de luptă F-16 duce spre linie dreaptă afacerea secolului. Aproximativ 3 miliarde de euro (4,5 miliarde de dolari) vom cheltui pentru achiziţionarea noului avion de luptă. Latini şi balcanici cum sîntem, se vor găsi voci "avizate" care să se întrebe în stil moromeţian de ce cheltuim atîta purcoi de bani. Că doar nu ne atacă nimeni. După logica asta, ar trebui să desfiinţăm armata, să ieşim din NATO şi să trăim cu bruma de guvizi din Marea Neagră. Şi multă mămăligă.

În 2011, bătrînele MiG-21 ies la pensie. România e obligată de statutul său în NATO, de poziţia sa în UE, să-şi modernizeze armata. De mai bine de treizeci de ani, acest organism fundamental pentru securitatea şi apărarea naţională trăieşte doar din cîrpeli. Fie că vorbim despre transportoare blindate, despre avioane de transport, despre autoturisme de teren, Armata Română are un deficit grav. E o discrepanţă uriaşă între profesionalismul militarilor, apreciaţi serios pe plan extern, şi mijloacele tehnice aflate la dispoziţia lor pentru misiuni. Ca să nu ajungem ca în bancurile cu albanezi de pe vremuri, programele de înzestrare militară sînt o prioritate absolută pentru statutul României. Acela de ţară care îşi respectă cetăţenii atunci cînd afirmă că-i poate proteja de orice ameninţare. Mediul de securitate în care trăim e încă volatil. O ameninţare teroristă de proporţii poate apărea oricînd în spaţiul NATO, unde ne aflăm şi noi. Nici la est de Prut lucrurile nu sînt complet lămurite. Mai mult, am constatat ce valenţă politică uriaşă poate avea o contribuţie militară la timpul ei pentru combaterea unei ameninţări. Participarea noastră în Afganistan a fost un argument fundamental pentru susţinerea SUA în vederea integrării noastre în NATO. Fără o armată bine dotată ne ducem încet spre marginea mesei, unde se iau decizii strategice.

În jocul cel mare de 3 miliarde de euro au rămas doi competitori majori. Americanii cu F-16, susţinuţi fără nici o reţinere de Traian Băsescu, preşedintele CSAT, şi europenii cu Eurofighter Typhoon. Suedezii cu Gripen par sortiţi locului trei.

Decizia se ia acolo, la Cotroceni. Cineva îşi va asuma un risc uriaş, hotărînd procedura: licitaţie sau selecţie de oferte. Licitaţia e cea mai cinstită cale, dar, în legislaţia românească, cîştigă cel cu oferta mai ieftină. Care, evident, nu e şi cea mai bună. F-16 e un avion performant, aflat însă la sfîrşitul ciclului de viaţă. F-22 şi F-35 au apărut deja. Iar noi ne luăm un aparat pentru viitorii 30 de ani.

Sperînd într-o procedură onestă, italienii de la Alenia licitează pentru Avioane Craiova. Vor folosi acest argument pentru angajamentul offset. Adică pentru întoarcerea celor 3 miliarde de Euro în industria românească, dacă vom opta pentru Eurofighter Typhoon. Guvernul pare înclinat să sprijine o astfel de variantă.

Ce contează mai mult? Componenta economică, elementul strict militar, relaţia politică cu ţara furnizoare? CSAT decide. Dacă nu va exista un consens în această decizie majoră de securitate, dacă şi aici va fi un război între palate, sîntem demni de tot dispreţul. Cine nu înţelege că securitatea naţională nu se pătează cu interese meschine, financiare sau de politică internă, merită abandonat în hangarul istoriei. Ca o relicvă a războiului rece în vremuri de capitalism românesc.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de