O descindere cu mascaţi

Poliţia a destructurat, printr-o acţiune în forţă cu mascaţi şi la patru dimineaţa, luându-i, cum s-ar zice, pe mafioţi din aşternut, o bandă foarte periculoasă, acţionând pe întreg teritoriul ţării de foarte multă vreme.

Cum zilnic Poliţia română destructurează câte ceva, iar tribunalele restructurează totul la loc, dovedind cât de naţională e legenda meşterului Manole, ştirea a trecut aproape neobservată. Numai că de data asta e vorba despre o premieră, fiindcă banda e alcătuită din trei patroni de edituri, din câţiva lingăi în serie ai acestora, din naşii a două reţele de librării şi din proprietarii unor publicaţii pline de asasini plătiţi ai gramaticii.

Banda, mână-n mână cu un alt grup organizat de poeţi colonei, condus de un fost general şi poet securist, a ucis cu sânge rece patru romancieri, a falsificat grosolan istoria literaturii, a introdus în mod fraudulos în conştiinţa publică contrafaceri artistice din import, cu înlocuitori şi denaturări geneti­ce, a creat sute de mii de dependenţi de o maculatură pe cât de scumpă, pe atât de nesănătoasă, un drog de sinteză care afectează ireversibil creierul, manierele, educaţia, sensibilitatea şi viaţa culturală a naţiei. Iar ce-i şi mai grav, a destructurat complet - dracu' să le ia de structurări şi destructurări! - un sistem de valori care abia începea să se structureze cu  ajutor spiritual european nerambursabil.

Primele cercetări au scos la iveală un lanţ de crime mons­tru­oa­se. Doi din cei patru romancieri, dispăruţi în urmă cu zece ani fără să se sesizeze în mod susţinut nimeni, nu aparţineau nici unei familiuţe. Crescuseră mari la întâmplare, hrănindu-se pe apucate din Tolstoi, Balzac, Maupassant, Cehov, Moravia, Salinger şi alţi clasici, azvârliţi în lăzile de gunoi ale revoluţiei de noii îmbuibaţi cu tot felul de Sandra Brown, Dan Brown, Bob Brown, Willy Brown, Jack Brown, Lizzy Brown şi alte subproduse de lux, importate din mişcarea editorială browniană a veacului. Ei bine, resturile desfigurate ale celor doi romancieri, ucişi la ordinele unor  găşti care acţionau chiar sub nasul autorităţilor şi adesea cu complicitatea acestora, au fost descoperite într-unul din neumăratele cimitire private ale criticii, numite pompos Istorii ale literaturii, într-o groapă comună, laolaltă cu tot felul de cadavre din anii 1945-1990. Al treilea romancier dispărut complet de pe piaţa cărţii, după ce Fiscul i-a aplicat o lovitură de ciocan în cap impozitându-l sângeros pentru nişte drepturi pe care nu le-a primit, a fost văzut ultima oară la o cantină pentru asistaţi social şi de atunci, nimic. Al patrulea romancier, a cărui absenţă îndelungată a urnit din loc ancheta din cauza cruzimii cu care a fost eliminat, a fost găsit cu mintea făcută zob, de nerecuperat pentru scris, în Ministerul Culturii, unde, pentru o leafă cu care nici nu mori, dar nici nu trăieşti, face scăderi, adunări, înmulţiri şi împărţiri cu puţinii bani daţi de Guvern pentru promovarea literaturii contemporane peste hotare. Adică în subsolurile şi pe sub scările ambasadelor. Un mort viu, de la care anchetatorii n-or să scoată nici o informaţie utilă, pentru că un mort viu e niţel mai viu decât un mort definitiv mort.