x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale O intamplare cu mirari

O intamplare cu mirari

de Tudor Octavian    |    27 Apr 2006   •   00:00
O intamplare cu mirari

Totul a inceput cu un simplu "Multumesc". De uimire, Otilia Cotet, secretara deputatului Sapca, a lesinat.

In opt ani de slujba, era pentru prima oara cand matahala de Sapca nu pleca de la birou tunand si injurand, ci dimpotriva, zambitor, multumindu-i ca muncea pentru el ca un robot si duminicile. Cand s-a trezit din lesin, secretara s-a gandit la ce putea fi mai rau: ca picase Guvernul sau ca necioplitul de Sapca facuse si el ce facea toata lumea, un cancer, si ca asta il sensibilizase brusc. Cui sa-i telefoneze Otilia, ca sa-i povesteasca evenimentul, daca nu sotului? In clipa in care colega de serviciu i-a zis domnului Cotet ca-l cauta nevasta-sa si ca e foarte, foarte vesela, contabilul Cotet s-a gandit, normal, la ce era mai rau si a lesinat. A crezut ca ori fusese data afara, ori ramasese insarcinata. Otilia pleca la Camera la opt dimineata si se intorcea acasa la unsprezece noaptea, asa ca nu avea cum sa ramana insarcinata. Iar de telefonat, nu-i telefona niciodata ca sa nu-i retina marlanul de Sapca apelurile din leafa de zece ori, cum obisnuia cu angajatii de la firma. La ce altceva sa se fi gandit contabilul? Dupa ce s-a trezit ud si lipicios, deoarece colega de serviciu il stropise, ca sa-l trezeasca din lesin, cu Pepsi light, domnul Cotet a iesit inca socat in strada si, in loc sa se duca la Natalia, amanta cu care se intalnea martea, intre orele patru si sase dupa-amiaza, cand barbatul Nataliei avea sedinta de consiliu, s-a dus glont la Casandra, cu care se intalnea numai vinerea, intre zece si douasprezece dimineata, cand barbatul Casandrei era la banca. De uimire, normal ca amanta numarul doi a lesinat.

Casandra convenise cu domnul Cotet s-o caute la catedra, numai in cazul ca Rusia declara razboi Chinei sau se producea un tsunami pe lacul Herastrau. Casandra trecea drept o persoana glaciala si aroganta, singurele momente in care-si permitea sa fie fierbinte si prietenoasa fiind, cum spuneam, vinerea de la zece la douasprezece. In alte zile nu-i permiteau functia, locul 12 in brosura "Cele mai de succes 50 de femei de afaceri", doctoratul in testosteroni si caracterul. Cand domnul Cotet a dat buzna in catedra, cu o figura ravasita, strigand "S-a intamplat, s-a intamplat!", mirarea celor unsprezece profesori, care asteptau inca din 1992, de cand Universitatea privata a Casandrei functiona ilegal, sa fie arestati, s-a transformat intr-un lesin atipic, pe picioare. De indata ce si-a revenit, glaciada sefa a catedrei de testosteroni si-a dat seama ca exista necazuri si mai mari, ca invadarea Chinei si un tsunami pe Herastrau. Ca un al doilea barbat ca s-o suporte, daca se lepada de domnul Cotet, doar pentru ca acesta suferise o criza devastatoare de mirare, nu mai gasea. Spre mirarea si mai mare a celor unsprezece profesori penali, trufasa, meschina, odioasa sefa de catedra si proprietara a Universitatii neatestate s-a lasat in genunchi, l-a strans pe contabilul Cotet la pieptul ei pietros si inamovabil si l-a mangaiat intr-un chip de care nici ea nu se credea in stare: "Lasa, iubire, c-o sa fie bine. Are mamica grije de tine. Poate sa sara planeta in aer, poate sa nu ne vrea UE cat o vrea ea, noi sa fim sanatosi, sa fim buni si milosi unii cu altii!".

Deodata, s-a auzit asa, ca un tropait urias. Ca si cum o suta de milioane de rusi invadasera China. Ca si cum sarise planeta in aer. Sau ca si cum milioane si milioane de romani auzisera, in acelasi timp, ca grobianul de Sapca spusese, pentru prima oara in viata, "Multumesc" si de mirare se prabusisera intr-un lesin national, dar si profund.

×
Subiecte în articol: editorial cotet