x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O înţelegere mafiotă

0
Autor: Ion Cristoiu 14 Feb 2008 - 00:00

Traian Băsescu nu vrea atât un om de-al său la Justiţie. Vrea un om care să treacă în ochii românilor ca nefiindu-i ostil.



Refuzul de a-l revoca pe Teodor Meleşcanu de la Apărare era previzibil pentru cine ştie că mişcările lui Traian Băsescu sunt precedate de campaniile bine ticluite ale presei puse în slujba lui cu virgule cu tot:  trustul controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu şi Evenimentul Zilei, ziarul Familiei Ringier. De cum s-a anunţat decizia conducerii PNL, Realitatea TV, mai întâi, şi Evenimentul zilei, mai apoi, s-au dezlănţuit împotriva deciziei. Lui Traian Băsescu i-a fost apoi destul de uşor să anunţe că respinge revocarea lui Teodor Meleşcanu pe motiv că se dă un semnal prost pe plan intern şi extern. Şi lui Nicolae Ceauşescu îi era uşor să vină cu o decizie aberantă după ce pregătise terenul prin Televiziunile de stat şi Scînteia.


Pretextul invocat – Teodor Meleşcanu trebuie să rămână la post pentru a continua pregătirile de Summit – e doar aparent justificat. Aceste pregătiri sunt preocuparea unui întreg aparat, alcătuit nu doar din ministrul Apărării, ci şi din mulţi ofiţeri din conducerea Armatei, cărora li se adaugă numeroşi alţi funcţionari din alte ministere, al Afacerilor Externe îndeosebi. Dacă îi trezeşte atâtea înfrigurări summit-ul, Traian Băsescu ar fi trebuit să se grăbească să ceară propunerile premierului pentru a le semna cât mai repede, astfel încât pregătirile să nu fie stânjenite. Deşi de astădată, manevrând pentru ca responsabilitatea să nu cadă pe umerii săi, preşedintele l-a invitat pe premier la o discuţie, e limpede că domnia sa refuză să semneze cele două propuneri.


S-a spus şi s-a scris că Traian Băsescu nu-l vrea pe Radu Stroe la Apărare, deoarece nu-l suportă. E posibilă şi această explicaţie. N-ar fi întâia oară când Traian Băsescu dovedeşte că nu se ridică nici până la înălţimea unui şef de SMT prin incapacitatea de a lucra cu altfel de oameni decât ordonanţe clăpăuge în genul lui Emil Boc. În căutarea explicaţiei profunde trebuie să luăm în calcul şi tevatura cu Norica Nicolai. E limpede acum că obiecţiile invocate împotriva numirii Noricăi Nicolai au fost simple pretexte pentru ca senatorul liberal să nu ajungă ministrul Justiţiei. La vremea respectivă s-a spus că Traian Băsescu n-o suportă. Acum însă, când vedem că-l refuză şi pe Teodor Meleşcanu, ne dăm seama că e vorba despre ceva mult mai profund:


Traian Băsescu vrea la Justiţie un ministru care să-i dea certitudinea că nu-i va sfida interesele. În perioada următoare, Ministerul Justiţiei va fi locul-cheie al bătăliei electorale din România. La o emisiune Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, fostul şef al DNA, Ion Amarie, dezvăluia că, prin Pachetul de legi privind justiţia din vara lui 2005, ministrul Justiţiei a căpătat puteri uriaşe asupra procurorilor DNA şi DIICOT. Fostul ministru Monica Macovei, în complicitate cu Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu, şi-a dat aceste prerogative pentru a putea lichida adversarii politici ai Alianţei D.A. Între timp însă, Monica Macovei s-a pierdut pe undeva prin văgăunile Macedoniei, iar Alianţa s-a rupt. Prerogativele ministrului au rămas.


Nu ştim dacă un ministru al Justiţiei şi-ar putea permite să dea ordine procurorilor pe cine să înhaţe. Ştim însă că procurorii ţin seama, în declanşarea anchetelor, de cine e ministru al Justiţiei. Dacă acesta trece drept un duşman de-al lui Traian Băsescu şi, lucru mult mai important, o personalitate pe picioarele sale, procurorii n-ar mai  fi atât de atenţi cu simpatiile şi antipatiile celui de la Cotroceni.


Ştiind că nu mai depinde exclusiv de Traian Băsescu, unii procurori s-ar putea gândi să-i ia în colimator şi pe cei din  grupurile de interese nelegitime din jurul Cotrocenilor. Pentru Traian Băsescu ar fi o catastrofă. Puterea dictatorială pe care o are asupra PD-L, a oamenilor de afaceri care sponsorizează acest partid, a mogulilor de presă care risipesc orbeşte bani, cumpărând pe rând conştiinţele din România, îşi are temeiul în imunitatea pe care le-o garantează Traian Băsescu. Dacă unul, măcar unul dintre cei care-i asigură preşedintelui puterea politică, financiară şi mediatică, ar fi luat la întrebări de DIICOT sau DNA, atunci mulţi dintre membrii clientelei se vor orienta spre premier sau spre liderii PSD. Traian Băsescu nu vrea atât un om de-al său la Justiţie. Vrea un om care să treacă în ochii românilor ca nefiindu-i ostil. De aici insistenţele sale ca premierul să cadă la o înţelegere cu el în chestiunea viitorului ministru al Justiţiei.  O înţelegere mafiotă, desigur.

Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de