x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale O istorie cu borduri

O istorie cu borduri

de Tudor Octavian    |    23 Aug 2006   •   00:00
O istorie cu borduri

Strada Cocosilor e asfaltata an de an. Strazile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului si Lupilor nu au fost asfaltate niciodata.

Cand poua, lumea inoata pana la tramvai prin noroi. Cand nu ploua cu lunile, atmosfera e un depozit central de praf in care, mai ales noaptea, crabii alearga de colo-colo cu lupi in gura. Pe Strada Cocosilor, casele sunt toate de chirpici. Cine s-a nascut in ele si stie ca tot aici o sa moara simte uneori nevoia sa se spanzure preventiv. Dar n-are de ce sa se atarne si, in plus, atinge cu calcaiele pardoseala de lut, care tine racoare vara si de cald iarna. Asta, bineinteles, cat timp esti viu. Acum, ultimul strat de asfalt proaspat a ajuns exact la nivelul trotuarului. Daca se schimba bordurile, are loc un fenomen fizico-optic. Trotuarele se vor inalta cu doua palme, ceea ce inseamna ca, la modul relativ, toate casele de chirpici se vor scufunda cu doua palme si vor deveni bordee. Oamenii insa nu sunt prosti. Saracia i-a invatat sa gaseasca solutii in cele mai disperate situatii. Acum, bunaoara, au furat borduri. O solutie, e drept, relativa, dar daca primaria intra la ambitie si aduce in nestire alte si alte borduri, poare sa devina solutia absoluta. Problema a ajuns la fabrica de borduri unde patronul a venit cu o rezolvare de bun-simt: decat sa puna politia pe drumuri, mai simplu e sa-i vanda primariei un alt rand de borduri. Ideea nu era rea deloc. Proverbul cu cine fura azi un ou maine fura un bou e valabil la fermele de pasari si in septel, dar proverbe cu borduri nu exista. Fura omul o data, fura de doua ori si oboseste. Sau incepe sa-i fie rusine, mai ales ca pe strazile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului si Lupilor, de cand s-au anuntat ploi si inundatii in toata tara, oamenii n-au ce face cu bordurile. Cu toate acestea si, s-ar putea spune, contra oricarei asteptari, bordurile au fost furate de cinci ori la rand. Seara, strada e plina cu piramide de borduri, pe cand dimineata, daca mai vezi ici, colo cate o gramajoara. Numai pana la ora noua. Dupa noua, dispar toate. La a cincea disparitie, s-au sesizat toate organele si strada s-a umplut de politisti, ziaristi si obisnuitii amatori de borduri la mana a doua.

Au scotocit prin case, dar bordurile s-au evaporat. Ici, colo cate o gospodina care tine pe ele oala cu ciorba la racit sau cate o privata cu borduri in loc de tron. Primarul e scandalizat, politia ridica din umeri, fabricantul de borduri pune muncitorii sa-i lucreze in trei schimburi, dar nimeni nu sesizeaza esenta momentului, ca s-a petrecut un miracol. Casele s-au inaltat peste noapte cu doua palme, altele si mai mult si acum, desi au asfalt din belsug, oamenii pot macar sa se spanzure cum trebuie. Ca doar n-o sa manance borduri.

×
Subiecte în articol: editorial borduri