“O iubesc pe Maria Tănase, dar n-am imitat-o niciodată”

Când îi asculţi glasul cald, mângâietor, cu modulaţii şi trăiri greu de imitat de alţi cântăreţi, n-o poţi confunda niciodată pe Maria Dragomiroiu. Când cântă, Mariei Dragomiroiu îi sare sufletul din piept şi zboară elegant ca aripa unui fluture, înnobilând portativul folclorului românesc. Maria Dragomiroiu zice cântecele, mai mult decât a le cânta, le zice adânc, cu zbor înalt până la   inimile de români. Când cântă Maria Dragomiroiu, fiecare român simte că în formula sângelui său se află cântecul popular, chiar dacă generaţia lui a plecat de mult de la ţară. Mereu, Maria Dragomiroiu a căutat să nu fie copia nimănui, să însemne pur şi simplu Maria Dragomiroiu. Culmea, tocmai ei, preocupată să-şi clădească o carieră distinct, i s-a întâmplat la începuturi să fie asemănată cu Maria Tănase. Fetişcana coborâtă din satul de pe meleagurile Vâlcei şi înscrisă la Liceul I.L. Caragiale, simandicoasa şcoală din Bucureşti, a bătut la uşile concursului de televiziune “Floarea din grădină”. Interpretarea ei a stârnit admiraţie în rândul celor aflaţi în juriu, însă cineva din comisie a ridicat o obiecţie, “semeni mult cu glasul Mariei Tănase, trebuie să te detaşezi de el!”. Amânarea câştigării trofeului “Floarea din grădină” a mirat-o foarte pe copila din Vâlcea.”Eu vreau să fiu doar Maria Dragomiroiu, o iubesc pe Maria Tănase, dar n-am imitat-o niciodată!” Ambiţioasă şi sigură pe ursita ei, Maria Dragomiroiu revine în concursul TVR-ului, de astă dată este notată numai cu 10 şi îmbrăcată în laude, aşa că pupă statueta şi diploma “Floarea din grădină”. Colegii de la “Caragiale” deja se lăudau cu ea, “o place toată lumea pe Floricica noastră!”. Câtă muncă şi ambiţie se aflau în geamantănaşul cu care fetiţa Maria Dragomiroiu venise în Capitală! În zori, se urca în primele tramvaie şi ajungea la liceu, cânta în clasa fără copii, o asculta lăudând-o femeia de serviciu, rămasă în uşa clasei cu mătura în mână. Până a ridica sălile în picioare, Maria Dragomiroiu a străbătut perioade grele; naşa ei, Ileana Sărăroiu, o îndemna să cânte de câte ori are vreo invitaţie, să cânte şi în restaurante, te căleşte asta. Şi acum, când este celebră, simte nevoia să mai dea câte o fugă la casa părintească din Vâlcea, mătură frunzele din prispă, deretică prin casă, uitându-se cu dragoste la urma de pe perete unde se afla difuzorul vechi, la care auzea muzica splendidă a folclorului românesc.