x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O jumătate de veac de când am ţinut piept englezilor

0
Autor: Florin Condurateanu 21 Ian 2019 - 07:21
O jumătate de veac de când am ţinut piept englezilor


“Sandu Boc se repezise să bată el penalty-ul, i-am luat mingea şi i-am dat-o lui Dumitrache, a egalat scorul deschis de celebrul Jacky Charlton!”. Mircea Lucescu reaminteşte acele clipe teribile din partida naţionalei tricolore, când tinerii noştri au obţinut o remiză în faţa campioanei mondiale Anglia chiar în Templul Fotbalului, Wembley. Cum aleargă timpul, iată s-au scurs 50 de ani, o jumătate de secol de când, în 1969, naţionala compusă din tineri sub 25 de ani, doar Lajos Sătmăreanu, singurul jucător de la Steaua, era cel mai “bătrân”, atinsese această vârstă, au ţinut piept celebrei reprezentative a Angliei, 1-1. Cu acest meci egal, lăudat de toată lumea, se năştea o nouă naţională a României, care a jucat în turneul final al Mondialului din Mexic şi nu s-a făcut de ruşine, a dus pe umeri echipa tricoloră un deceniu. În partida de neuitat de pe Wembley, fără înfrângere, Mircea Lucescu a fost prima dată căpitan, devenind apoi chiar antrenorul acestei echipe de vis a României. Cornel Dinu, Mircea Lucescu, Sandu Boc, Nunweiller VI, Sătmăreanu, Deleanu, Anca, Dembrovschi etc. În acea perioadă, antrenorul Angelo Niculescu a pus la cale tactica paselor repetate, o temporizare care ne-a adus succese, de fapt o tactică precursoare vestitei tiki-taka inventate de Guardiola, la Barca. Mijlocaşul englez Bobby Charlton, făcut Sir de regină, i-a dăruit după meci lui Lucescu un suvenir, o cutie de lemn lucrată, pe care a scris câteva cuvinte de laudă la adresa echipei României. Tânăra repezentativă a României venea după o înfrângere usturătoare cu Standard Liege, meci de pregătire, nu prea avuseseră chef tricolorii, cu amintirea prea proaspătă a cârnaţilor şi piftiei de Sărbători. “Pe Wembley am jucat dintr-o mare ambiţie, dar şi de teamă să nu ne facem de râs cu o înfrângere la scor în faţa campioanei mondiale, chiar la ea acasă, am evoluat toţi foarte bine şi nimeni nu s-a aşteptat să facem un egal, care a deschis calea unei generaţii frumoase”. Şi amintirile curg. Dembrovschi, şi el acum peste 70 de ani, lămureşte că acel proiect de a se ridica statui jucătorilor remarcaţi de la fiecare naţională de la mondialul sud-american nu s-a mai concretizat, a rămas doar o promisiune neonorată, aşa că nici românul Dembrovschi n-a avut statuie. „Când devenisem antrenorul naţionalei acesteia, după ce băieţii adormeau, le puneam pe noptieră o foaie pe care scrisesem toate sarcinile pe care le au fiecare în viitoarea partidă”, îşi aminteşte Il Luce.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de