O leafă mică dar sigură

Un cersetor, caruia i-am dat cativa lei, mai mult ca sa n-am nici o parere despre indeletnicirea lui, decat ca sa ma arat plin de compasiune, a simtit, la randu-i, nevoia sa se explice. Nedemn nu e sa cersesti, ci sa-ti vinzi viata ta unui patron pentru sapte sute de lei pe luna, a zis el. Eu cersesc ca asa vreau sa traiesc.

Omul se aseaza in fiecare dimineata, la ora noua fix, langa usa unui magazin alimentar de cartier, la ora unu se duce si bea o cafea la automatul de la placintarie, dupa care revine in pozitia umila cu care si-a inceput 'ziua de munca' si se balangane pana la cinci, cand se ridica si o sterge la ale lui, schimbandu-si hainele jigarite 'de lucru' cu costumul din traista. E inca tanar, iar eu nu-s singurul care a observat ca procedeaza ca un meserias. De aceea se si explica unora care-i stiu programul si trucurile. Daca m-as incumeta la psihanalize, ar trebui sa conchid ca e un apostol al saraciei care sfideaza o socie­tate nedreapta. Nu-i insa cazul unui demers psihologic rafinat. Baiatul e un smecher, dar judecata lui e corecta.

Cei mai multi oameni, care isi vand anii de viata pentru o leafa de maxima umilinta, nu-s de culpabilizat pentru situatia de moment, dar daca nu cauta si altceva, daca indura la nesfarsit, fara sa se gandeasca la o schimbare, acest contract inuman, atunci nu-s nici de compatimit. Nu exista situatii fara iesire. Sansa apare intotdeauna, totul e sa fii pregatit mental s-o observi. Sansa nu are si infatisarea unui noroc. Daca mi s-ar imputa ca dau lectii lumii, desi nu cunosc ce il obliga pe fiecare sa accepte o slujba lipsita de orice satisfactie, lipsita chiar si de compensatia in bani, care te fixeaza un timp intr-un loc, intr-un rost care-ti mananca zilele, as spune ca am citit toate astea in nenumarate carti 'motivationale' tiparite de aproape toate editurile noastre.

Am avut si eu in adolescenta, vreme de doi ani, un serviciu care m-ar fi indobitocit fara drept de recuperare, daca as fi ramas la banda rulanta nu doar doi ani si nici toata viata. Zece ani ar fi fost de ajuns, ca sa nu mai ma pot vindeca de supunere oarba si de salariul de sclav. Numai ca in acei doi ani am gandit exact ca cersetorul filozof, am comparat situatiile, adica resemnarea cu fronda si i-am tratat pe inginerii de schimb si pe niste maistri cu un limbaj de marlani si de vechili, cu un continuu suras interior, a carui forta n-aveau cum s-o banuiasca. In mintea lor, eu eram un nimeni, cu care puteau sa stearga pe jos. Nu le trecea prin cap ca exact asa gandeam si eu despre ei. Pe vremea aceea, era mai demn ca tu sa fii injurat si prost platit ca om liber, ei fiind mai bine platiti ca slugi. Eu puteam sa las balta totul, ei nu. O leafa sigura te tine legat de o umilinta, dar nici o leafa nu e atat de sigura, incat sa nu cauti si alta lipsita de umilinte.