Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lui Traian Băsescu nu-i rămăne decăt să ia căt mai rapid decizia de aprobare a urmăririi penale, fără a mai putea cere suspendarea.
La jumătatea lunii septembrie 2007, şeful DNA, Daniel Morar, a inaintat Cotrocenilor o adresă prin care cerea aprobarea pentru inceperea urmăririi penale in cazul lui Tudor Chiuariu, ministrul Justiţiei. Constituţia, căreia i se mai zicea şi Legea noastră fundamentală, are prevederi limpezi in ceea ce priveşte procedura de urmat de către Traian Băsescu. Articolul 109, alineatul 2, spune clar: "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele Romăniei au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvărşite in exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele Romăniei poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea in judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
Comanda de luare in vizor a lui Tudor Chiuariu venise de la Traian Băsescu. Cum să explicăm astfel Comunicatul de la 10 septembrie 2007 prin care se anunţa că DNA s-a sesizat in urma unei ştiri difuzate de obscurului post TV Money Chanel?! Ţuluşii de la DNA n-au făcut decăt s-o execute. Numai că, la ora acestei comenzi, Traian Băsescu avea la indemănă o şmecherie menită a contracara imaginea de om care se răfuieşte cu miniştrii Guvernului Tăriceanu prin intermediul DNA şi al Parchetului General: o Comisie specială care-i inainta un aviz consultativ. Desigur, Comisia era pentru Traian Băsescu la fel de independentă ca şi limba de pantofi pentru cineva care se incalţă. Totuşi, chiar dacă respectiva Comisie dădea avizul pe care-l comanda sau doar il dorea in gănd Traian Băsescu, preşedintele putea susţine, la o adică, faptul că n-a făcut altceva decăt să dea curs avizului unor persoane competente in materie de Drept. Urmare a contestării la Curtea Constituţională a Ordonanţei de Urgenţă prin care Comisia urma să fie compusă din judecători, Curtea a decis, in chip surprinzător, că insăşi ideea de Comisie e neconstituţională. In consecinţă, contrar legendelor cultivate de presa cotrocenistă, decizia Curţii Constituţionale a fost o lovitură pentru Traian Băsescu şi nu pentru Călin Popescu Tăriceanu.
Presupus - şi pe drept cuvănt - analfabet in materie de Drept, Traian Băsescu s-a văzut faţă-n faţă cu momentul de a decide dacă o cerere a DNA e sau nu intemeiată juridic. In cazul Tudor Chiuariu, lucrurile s-au complicat rău de tot şi pentru că dosarul Tudor Chiuariu a fost intocmit de Doru Ţuluş, duşman public al ministrului şi ţuluş declarat al lui Traian Băsescu. Simţind riscul, Traian Băsescu n-a avut curaj să procedeze potrivit Constituţiei: să decidă sau nu inceperea urmăririi penale in cazul lui Tudor Chiuariu şi, desigur, suspendarea acestuia din funcţie. Avănd nevoie de un soi de preludiu mediatic, a cerut, printr-o Scrisoare şi o Cuvăntare, ca premierul să-l remanieze pe Tudor Chiuariu. Că intreaga tărăşenie il viza pe ministrul Justiţiei ne-o dovedeşte diferenţa dintre Scrisoare şi Cuvăntare. In Scrisoarea de la 29 noiembrie 2007, domnul preşedinte cerea remanierea lui Tudor Chiuariu şi a lui Păcurariu. In Cuvăntarea de la 7 decembrie 2007 şi-a redus pretenţiile la Tudor Chiuariu.
Calculele preşedintelui nu sunt prea greu de desluşit. Domnia sa a pariat pe refuzul lui Călin Popescu Tăriceanu de a transpune in viaţă inalta indicaţie. Meşter cum e la plesnitori mediatice, ar fi făcut un tărăboi uriaş in chestiunea solidarizării premierului cu grupurile de interese nelegitime, a interesului avut de PNL pentru a-l păstra pe Tudor Chiuariu la Justiţie. Călin Popescu Tăriceanu a jucat insă abil. A lăsat un timp impresia că nu vrea să cedeze. Traian Băsescu s-a ambalat, in stilu-i specific. Şi atunci, pe neaşteptate, Călin Popescu Tăriceanu a dat lovitura. Tudor Chiuariu şi-a anunţat demisia. Lovitura preşedintelui a căzut in gol. Lui Traian Băsescu nu-i rămăne decăt să ia căt mai rapid decizia de aprobare a urmăririi penale, fără a mai putea cere suspendarea. Una e insă se te umfli in pene că l-ai trimis in faţa DNA pe ministrul Justiţiei şi alta e să se vadă că l-ai trimis pe cetăţeanul Tudor Chiuariu. Care cetăţean beneficiază şi de simpatia opiniei publice faţă de cineva care nu se cramponează de post. In plus, oricăt ar părea de ciudat, ca simplu cetăţean, Tudor Chiuariu are posibilitatea de a se apăra mult mai bine decăt ca ministru al Justiţiei. Pentru presă nu mai e subiectul aţăţător pe care paria Traian Băsescu. Astfel contracarat, Traian Băsescu se va confrunta cu o problemă la care nu se găndise: aprobarea propunerii făcute de PNL pentru noul ministrul al Justiţiei. Dacă PNL ştie să joace bine cartea, va propune pe cineva simpatizat de opinia publică şi, mai ales, cu o imagine mult mai consolidată decăt cea a lui Tudor Chiuariu. Căt despre Tudor Chiuariu, are de ce să-i mulţumească lui Traian Băsescu. Ura acestuia faţă de Guvernul Tăriceanu l-a făcut o vedetă a scenei politice.
Comanda de luare in vizor a lui Tudor Chiuariu venise de la Traian Băsescu. Cum să explicăm astfel Comunicatul de la 10 septembrie 2007 prin care se anunţa că DNA s-a sesizat in urma unei ştiri difuzate de obscurului post TV Money Chanel?! Ţuluşii de la DNA n-au făcut decăt s-o execute. Numai că, la ora acestei comenzi, Traian Băsescu avea la indemănă o şmecherie menită a contracara imaginea de om care se răfuieşte cu miniştrii Guvernului Tăriceanu prin intermediul DNA şi al Parchetului General: o Comisie specială care-i inainta un aviz consultativ. Desigur, Comisia era pentru Traian Băsescu la fel de independentă ca şi limba de pantofi pentru cineva care se incalţă. Totuşi, chiar dacă respectiva Comisie dădea avizul pe care-l comanda sau doar il dorea in gănd Traian Băsescu, preşedintele putea susţine, la o adică, faptul că n-a făcut altceva decăt să dea curs avizului unor persoane competente in materie de Drept. Urmare a contestării la Curtea Constituţională a Ordonanţei de Urgenţă prin care Comisia urma să fie compusă din judecători, Curtea a decis, in chip surprinzător, că insăşi ideea de Comisie e neconstituţională. In consecinţă, contrar legendelor cultivate de presa cotrocenistă, decizia Curţii Constituţionale a fost o lovitură pentru Traian Băsescu şi nu pentru Călin Popescu Tăriceanu.
Presupus - şi pe drept cuvănt - analfabet in materie de Drept, Traian Băsescu s-a văzut faţă-n faţă cu momentul de a decide dacă o cerere a DNA e sau nu intemeiată juridic. In cazul Tudor Chiuariu, lucrurile s-au complicat rău de tot şi pentru că dosarul Tudor Chiuariu a fost intocmit de Doru Ţuluş, duşman public al ministrului şi ţuluş declarat al lui Traian Băsescu. Simţind riscul, Traian Băsescu n-a avut curaj să procedeze potrivit Constituţiei: să decidă sau nu inceperea urmăririi penale in cazul lui Tudor Chiuariu şi, desigur, suspendarea acestuia din funcţie. Avănd nevoie de un soi de preludiu mediatic, a cerut, printr-o Scrisoare şi o Cuvăntare, ca premierul să-l remanieze pe Tudor Chiuariu. Că intreaga tărăşenie il viza pe ministrul Justiţiei ne-o dovedeşte diferenţa dintre Scrisoare şi Cuvăntare. In Scrisoarea de la 29 noiembrie 2007, domnul preşedinte cerea remanierea lui Tudor Chiuariu şi a lui Păcurariu. In Cuvăntarea de la 7 decembrie 2007 şi-a redus pretenţiile la Tudor Chiuariu.
Calculele preşedintelui nu sunt prea greu de desluşit. Domnia sa a pariat pe refuzul lui Călin Popescu Tăriceanu de a transpune in viaţă inalta indicaţie. Meşter cum e la plesnitori mediatice, ar fi făcut un tărăboi uriaş in chestiunea solidarizării premierului cu grupurile de interese nelegitime, a interesului avut de PNL pentru a-l păstra pe Tudor Chiuariu la Justiţie. Călin Popescu Tăriceanu a jucat insă abil. A lăsat un timp impresia că nu vrea să cedeze. Traian Băsescu s-a ambalat, in stilu-i specific. Şi atunci, pe neaşteptate, Călin Popescu Tăriceanu a dat lovitura. Tudor Chiuariu şi-a anunţat demisia. Lovitura preşedintelui a căzut in gol. Lui Traian Băsescu nu-i rămăne decăt să ia căt mai rapid decizia de aprobare a urmăririi penale, fără a mai putea cere suspendarea. Una e insă se te umfli in pene că l-ai trimis in faţa DNA pe ministrul Justiţiei şi alta e să se vadă că l-ai trimis pe cetăţeanul Tudor Chiuariu. Care cetăţean beneficiază şi de simpatia opiniei publice faţă de cineva care nu se cramponează de post. In plus, oricăt ar părea de ciudat, ca simplu cetăţean, Tudor Chiuariu are posibilitatea de a se apăra mult mai bine decăt ca ministru al Justiţiei. Pentru presă nu mai e subiectul aţăţător pe care paria Traian Băsescu. Astfel contracarat, Traian Băsescu se va confrunta cu o problemă la care nu se găndise: aprobarea propunerii făcute de PNL pentru noul ministrul al Justiţiei. Dacă PNL ştie să joace bine cartea, va propune pe cineva simpatizat de opinia publică şi, mai ales, cu o imagine mult mai consolidată decăt cea a lui Tudor Chiuariu. Căt despre Tudor Chiuariu, are de ce să-i mulţumească lui Traian Băsescu. Ura acestuia faţă de Guvernul Tăriceanu l-a făcut o vedetă a scenei politice.
