O mulţime de graşi şi slabi pe scenă

Cu silueta lui de grisină şi muşchi de gumă de mestecat, Puiu Călinescu a făcut 10 găuri în plus cu un cui la curea ca să poată să-şi strângă nădragii, avea burtă ca o balerină în “Lacul lebedelor”. Dacă strănuta unul mai profesionist lângă el, îl culca pe Puiu la pământ. Şi pe scenă rostea replici bune de făcut băşcălie de puţinele kilograme pe care le avea. Într-un scheci, făcea cunoştinţă cu un bărbat cât uşa, o matahală care, culmea, se numea Fluture. Când i-a dat mâna lui Puiu mai să-l trimită la ortopedie, namila şi-a zis numele Fluture, şi Puiu a spus: “Fluture, vai de floarea pe care te aşezi!”. În altă scenetă, la Tănase, Puiu Călinescu primeşte plânsetele nevestei, printre suspine îl reclamă pe vecinul de sus, un bădăran gras, care îi urlase cuvinte jignitoare. “Lasă, că mă duc eu să-l pun la punct, să-l sperii”, se laudă Puiu. Urcă la etaj, stă faţă-n faţă cu burtosul de vecin, şi Puiu ţipă la el: “Lasă gura, lasă gura... că mi-o rupi!”. La extrema cealaltă a cântarului, se situa George Calboreanu, maestrul de 135 de kilograme. În “Apus de soare”, tuna de se clătinau candelabrele sălii de teatru, cele 135 de kilograme dădeau greutate vorbelor: “Moldova e a urmaşilor urmaşilor voştri!”. Calboreanu, stâlp al teatrului românesc, a făcut totdeauna din aşezarea la masa cu bunătăţi un ritual, o bucurie. Îl lăuda toată lumea pentru strategia de a întinde mâncatul pe multe ore, drămuind reprizele de mestecat calm bunătăţile, nu se ghiftuia, şi vinul bun se prindea în hora produselor de bucătărie cu rafinament. Prefera mereu mâncărurile, produsele tradiţionale, nu se fandosea cu tot felul de invenţii de pe alte meleaguri. Calboreanu nu şi-a dat peste cap digestia, nu s-a ameţit de la băuturi. Fermecătoare povestirea pe care mi-a spus-o Besoiu. Acesta a ajuns târziu la Gura Humorului, unde se turna un film istoric. Toţi actorii se aflau la Grădina de vară şi Besoiu i-a găsit cu un munte de mititei şi frigărui şi cu destule sticle golite. A participat şi el la ospăţ, a doua zi trebuia să-l interpreteze pe Vodă Tomşa, la care veniseră răzeşii cu plângeri împotriva boierilor. Replica lui Besoiu- Vodă Tomşa trebuia să fie: “Răzeşi, ridicaţi jalbă către Vodă”, dar, neatent, Besoiu s-a încurcat: “Răzeşi, ridicaţi... halbă către Vodă!”. A râs Calboreanu: “Ionică, ţi-a rămas gândul la Grădina de vară!”.

Florin Condurăţeanu